De bine ce se negociază intens capul premierului Tăriceanu în locul căruia se vehiculează ba capetele dlui Blaga sau dnei Macovei, ba capul dlui Geoană, consultările (cum li se zice eufemistic manevrelor actuale) n-au ajuns la niciun capăt. Citat şi solicitat de mai toate combinaţiile în chip de sabia care l-ar putea doborî pe dl Tăriceanu la orice moţiune, PSD a ţinut să precizeze că n-a luat nicio hotărâre. S-ar putea să fie adevărat pentru că şi PSD e împărţit în două tabere: una care ar intra la guvernare şi alta care ar intra în opoziţie. Singurul care pare liniştit în toată această tevatură este chiar capul lui Moţoc-Tăriceanu. Acesta n-a dat niciun semn de nelinişte şi nici nu pare dispus să se sacrifice de dragul PNL şi al refacerii Alianţei drept care singurele declaraţii sunt cele prin care-l soma pe ministrul Adomniţei să rezolve criza grădiniţelor – mult mai aproape de nivelul de competenţă al ministrului. Revenită la propriile competenţe după o scurtă dispariţie din peisaj (spre a nu dăuna referendumului prezidenţial), dna Elena Udrea a catalogat guvernul Tăriceanu doi ca fiind -cel mai slab de la revoluţie încoace-. Motiv pentru care şi PD l-a tratat cu cea mai slabă moţiune din acelaşi interval. Dna Udrea consideră însă că -oferta preşedintelui Băsescu- pentru un guvern PD, PNL, PLD fără Tăriceanu reprezintă -o mână întinsă liberalilor de a scăpa de o conducere distructivă-. Chestiunea este că şi liderii liberali consideră mâna întinsă la gâtul dlui Tăriceanu drept cea mai bună ofertă distructivă şi-i ţin scaunul de teamă să nu se spânzure odată cu el. Cine zicea că în linişte se fură mai bine? Dl Băsescu, fireşte. Dar las* că nici când e gălăgie la cap mâinile nu stau degeaba. La Agenţia Naţională de Reglementare a Energiei din 107 salariaţi, jumătate sunt şefi iar dintre aceştia, altă jumătate sunt rude. Să tot fii bugetar! Alţi 45 de foşti şi actuali miniştri şi secretari de stat sunt membri în celebrele AGA şi CA ale societăţilor de stat de unde încasează mii de euro lunar. Cum să nu-şi cumpere apoi, după câţiva ani de AGA, regii şi agenţii, la preţuri aranjate, tot ce poftesc? Bunăoară, pot să-şi ia cinematograful Scala, la bulevard, cu doar 1200 de euro. Sau – şi mai şi! – Palatul Ştirbey din Buftea, cu ditamai parcul, la numai 9 milioane de euro. Atât a plătit senatorul PSD Ion Moraru (fost secretar de stat) moştenitorilor celebrului monument. De unde are un senator, fost şi actual bugetar, 9 milioane de euro, naiba ştie. Surpriza naibii e că are triplu: -avem de gând să investim 18 milioane de euro în restaurarea domeniului-. Se vede că investiţia în restauraţia politică e foarte rentabilă.
