Divorţul Băsescu-Tăriceanu e atât de evident (spre bucuria soacrelor din PSD, PRM şi PC) încât nu mai rămâne decât să fie transcris: premierul a considerat întâlnirea de la Palatul Victoria o vizită -de consultări- iar preşedintele -o şedinţă de guvern- unde miniştrii nu aveau ordonanţa de amânare a alegerilor europarlamentare pe birou. Nici n-aveau cum s-o aibă pentru că ordonanţa premierului era la dl Geoană care o prezenta în public – după care a plecat la Monitorul Oficial fără semnătura miniştrilor PD a căror evacuare e aşteptată până-n 21 martie. După consultări, dl Tăriceanu l-a acuzat pe dl Băsescu de distrugerea majorităţii iniţiale îndepărtând PC din guvern şi creând PLD contra PNL. Aici premierul are dreptate: PLD şi războiul antiliberal au fost loviturile murdare ale dlui Băsescu. De, cine seamănă Vîntu, culege Patriciu şi Voiculescu. Aşa că preşedintele e nevoit să resimtă acum virulenţa noii coaliţii PNL, PSD, PRM şi PC al cărei scop este -menţinerea unui om într-un scaun- fără respectarea -principiului democratic: nu mai ai majoritate, abandonezi scaunul-. Greşit! Nu mai ai majoritate, îţi iei alta. Chiar şi scaunul dlui Tăriceanu ştie asta. Rezultatul este un dezastru pentru ambele palate: preşedintele stă bine în sondaje dar stă prost pe scena politică unde a fost izolat şi atacat din toate părţile de artileria mediatică a noii coaliţii şi de gorilele ei – iar premierul stă bine pe podium unde are un anturaj bogat (dar rău famat) şi stă prost în sondaje şi imagine din pricina trădării şi a dependenţei de noii stăpâni. Pe scurt, ţara e condusă acum de outsideri: Geoană, Voiculescu şi Vadim care profită de -disperarea lui Tăriceanu să-şi păstreze funcţia- (cum a observat dl Geoană) pentru a-l teleghida. Iaca şi un premier jucător după cum îi cântă dl Geoană: -vom face tot ce depinde de noi pentru calmarea crizei politice-. Cum? Simplu: premierul să vină cu un guvern fără PD, cu un program ajustat pe probleme sociale iar preşedintele să fie suspendat cât mai repede. Adică ţara se calmează după ce se dărâmă preşedintele, guvernul şi programul. Adică, o calmare ca după o mineriadă reuşită. Acum se înţelege de ce s-au amânat alegerile. Noua majoritate care mai are niţel şi devine unanimitate (şi UDMR a fugit într-acolo) nu mai are nevoie de alegeri de vreme ce poate suspenda şi schimba pe cine vrea. Ca preşedinte neales al coaliţiei vicioase, dl Geoană nu şi-a mai ascuns scaunul: -eu încerc să găsesc la ora actuală o formulă de guvernare care să reziste doi ani-. Şi cum o fi protocolul la noua putere? Noii miniştri liberali îşi depun jurămintele la palatul Kiseleff? Jură pe Biblie sau pe -Capitalul- – reinvestit?
