După ce şi-a dat poalele peste cap în superproducţia -suspendarea-, toată distribuţia serialului ar trebui să ne mai scutească o vreme de prestaţia sa. Ne-a cam ajuns. Am dat 20 de milioane de euro pe un referendum care n-a rezolvat nimic dar care a stârnit alte crize: unii cer alegeri anticipate, alţii cer o nouă majoritate, unii cer demisii, alţii vor pace. PSD şi PNL au ieşit şubrezite din această încercare unde şi-au ratat viitoarea speranţă de guvernare iar dnii Geoană şi Tăriceanu şi-au pierdut complet ţinuta europeană distrugând şi alternativa dintre stânga şi dreapta în următoarele alegeri. Urmarea acestui efect de seră politică este că ne-am trezit cu un preşedinte supraîncălzit şi un PD supradilatat – care şi-au mărit artificial dimensiunile în urma victimizării. Aşa a ajuns preşedintele Băsescu, ambetat de victoria reconfirmării, să propună susţinătorilor din Piaţa Universităţii întâlniri din trei în trei luni pentru a le da raportul asupra realizărilor. Ce aiureală! A înlocui instituţiile statului cu piaţa nu e câtuşi de puţin o soluţie. Ce fel de stat e acesta? După democraţia originală a dlui Iliescu trecem acum la democraţia directă a lui Gaddafi? Adică ocolim instituţiile şi practicăm mitingurile? După modelul ăsta, poate vine şi procurorul general şi zice că nu mai judecă la tribunal ci face procese în Parcul Tineretului iar premierul nu mai ţine şedinţe la guvern ci în Piaţa Matache. Probabil că -întoarcerea la popor- i-a priit atât de mult preşedintelui încât l-a întors pe dos: surprins de o reporteră TV la cumpărături cu soţia, dl Băsescu i s-a adresat întâi excesiv de familiar (-păsărică, tu n-ai altă treabă azi?-) după care i-a confiscat temporar mobilul cu care fusese fotografiat şi, uitând că e deschis, şi-a vărsat nervii în maşină pe -ţiganca asta împuţită-. Cu expresiile acestea împuţite, dl Băsescu şi-a spurcat singur aerul victoriei. Oribil! Mai mare ruşinea. Nici promisiunea preşedintelui că va organiza un referendum pe tema votului uninominal nu miroase prea bine. Ştim dinainte rezultatul. Iar să dăm bani – ca să pierdem timpul? Istoria asta cu -întoarcerea la popor- începe să devină abuzivă şi enervantă. Lumea alege un preşedinte tocmai fiindcă are încredere în capacitatea lui de a lua decizii – şi nu ca să fie terorizată toată ziua cu referendumuri. Asta e ca şi cum un soţ care se oferă să facă o cafea soţiei obosite începe s-o sâcâie întrebând-o ba unde-i zahărul, ba unde-i cafeaua, ba unde-s ceştile. Dacă dl Băsescu nu ştie ce să facă, n-are decât să înveţe, nu să fugă trimestrial în Piaţa Universităţii ca să afle ce s-a spus acolo acum 17 ani: fără violenţă.
