Declaratia Bulgariei, anume ca ar vrea sa se decupleze de Romania pentru a putea ajunge mai repede la UE (unde are un avans de noua capitole incheiate) a starnit la Bucuresti nemultumiri previzibile. Cererea de separare a Bulgariei a fost considerata, pe rand, ca o lipsa de -fair-play-, ca o dovada de -machiavelism- si de politica -bizantina-. Doar presedintele Iliescu s-a aratat mai conciliant, declarand ca -asemenea orgolii sunt umane, intr-un fel- si trebuie primite cu calm. Asa le-a primit si presedintele Comisiei Europene, dl Romano Prodi, care a marturisit ca -noi nu fortam pe nimeni sa se casatoreasca- si ca fiecare tara candidata va fi tratata -dupa propriile ei merite-, si nu dupa performantele partenerului. Sigur ca ministrul bulgar pentru integrare, dna Kuneva, s-a grabit ca fata mare la maritat considerand ca noua capitole incheiate ii permit sa se declare mai integrabila decat dna Puwak – numai ca pana la intrarea in UE mai e cale de cativa ani. Nu este exclus ca pana la sfarsitul cursei spre Bruxelles, Romania sa egaleze scorul sau sa intreaca Bulgaria (cum s-a intamplat in cursa pentru NATO), dupa cum nu este exclus ca Bulgaria sa-si conserve avantajul. N-aduce anul ce-aduce ceasul si n-aduce capitolul ce-aduce capitalul. Dar sa nu cerem Bulgariei prea mult: in fond, si noi am fi facut la fel daca ne simteam in avans. Cand am mirosit un avantaj in acordul cu SUA in privinta CPI n-am lasat deoparte orice fair-play fata de UE? Daca aveam si noi cateva capitole in plus fata de Bulgaria – nu noua, ci macar cinci – n-am fi invocat interesul national al Romaniei in a se integra mai repede in UE fara sa depinda de intarzierile altora? Si am fi avut dreptate: obligatiile noastre sunt fata de Romania, nu fata de Bulgaria. Cel mai bun raspuns la aceste orgolii bulgaresti ar fi sa o luam inaintea Sofiei atat de mult, incat sa se roage Simeon de Saxa Koburgovici si dna Kuneva sa-i remorcam. Deocamdata, sa privim in urma Bulgariei fara ranchiuna pe capra vecinului: lupta de-abia incepe. E adevarat ca Guvernul nostru, mai numeros, cu mai multe guri de hranit (are 170 de secretari de stat si 27 de ministri), picioare de plimbat si cu mai multe burti de seifuri de umplut se misca mai greu. E si motivul pentru care liberalul Crin Antonescu a propus ca, la votarea unui nou buget de austeritate (pentru 2003) Guvernul sa inceapa prin eliminarea propriilor grasimi. Ce nevoie avem de ministerul pentru IMM-uri? E limpede ca daca exista legi bune si fiscalitate normala, intreprinderile mici si mijlocii se dezvolta singure, n-au nevoie de dra Silvia Ciornei sa le rupa turta. Ce nevoie avem de Ministerul Informatiilor al dlui Dancu? Ne merge la fel de rau si cu el, si fara el. Dar de prognozele dlui Cazan? Ce sa prognozeze? Cifrele din buget? Si de ce mai e nevoie de un minister al integrarii, daca am ramas in urma Bulgariei? Doar ca sa numere capitolele? Caci oricum la Bruxelles se duc saptamanal cate 200 de mesageri. Daca aveam rezultate, n-aveam nevoie de atatia inlocuitori ambulanti. Era suficient sa mearga economia si justitia acasa – ca sa nu mearga atatia ministri la Bruxelles. Dar asta-i cam de multisor poveste. Trimitem si noi ce-i mai mandru pe la noi: codrul cu poienile, ochii cu sprancenele, coltarii si coardele. Dornica sa ajunga rapid pe cele mai inalte culmi, Romania a alocat 6,8 miliarde de lei pentru cucerirea Everestului in 2003. Si in 2003 dam bani for Ever est? Nu ne-ajunge? Cat alocam pentru Ever vest?
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane
