Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scalda de cand emigrantii arabi l-au pus pe rug aratandu-si astfel -recunostinta- fata de un stat care s-a opus interventiei in Irak si care le-a acordat cetatenie si locuri de munca. Nu poti sa nu te intrebi daca aceasta incendiere a orasului-lumina e chiar spontana sau provine din intunericul retelelor teroriste. Prin francofilie, micul Paris e si el cam afumat: tocmai cand discutia despre coruptie ajunsese in domeniul zoologiei citand pesti mari, rechini si crocodili, dragoni si baroni, iata ca acestui alai de rapitori si rapitoare i s-au alaturat brusc blandele vacute si turmele de oi, eroinele privilegiate ale legendelor nostalgiei. Premierul Tariceanu este cel care a evocat pericolul antieuropean ascuns in cipurile din urechile taurinelor. Licitatia pentru implementarea cipurilor obligatorii pentru libera circulatie a bovinelor in UE a fost castigata de o firma romano-germana in dauna unei firme danezo-romane. Acuzand ceva putred in licitatie, Danemarca a intentat un proces pe care e dispusa sa-l impinga pana la Comisia Europeana ca -exemplu de mare coruptie-. Partea proasta e ca -in ambele cazuri noi suntem defavorizati-, a constatat premierul – intrucat daca vor castiga danezii, ne vor reclama nemtii. Si cum unde-s coarne isi baga coada aproape automat si dl Mitrea, fratele acestuia se regaseste in comisia de licitatie. Nu e prima data cand drumul cel bun spre Europa e traversat de cate-o turma care tine traficul in loc si pune traficantii pe jar. Pocnind din bici pe langa boi si licitatii nebune, premierul a ajuns din sat in CSAT reaprinzand imprudent scandalul telefonului dat procurorului Botos in cazul Patriciu. Dl Tariceanu a ales calea unei declaratii politice in Parlament unde -n-a regretat nici un moment- telefonul prin care – intr-o situatie de abuz- s-a informat oficial de soarta unui om de mare importanta pentru democratia romaneasca. Dl Tariceanu a ratat, vorba Parisului, o buna ocazie de a tacea. Cerand STS inregistrarile convorbirilor cu dnii Botos si Basescu (pe care STS n-are dreptul sa le inregistreze!) si vorbind anticipat despre abuzarea celui cu care -are relatii de notorietate-, premierul si-a ingreunat singur situatia: cine se scuza se acuza. Ce gafa la dl Tariceanu! Se vede ca mirosul prelungit de Rompetrol i-a infundat atat de tare nasul incat nu mai simte pericolul. Dl Patriciu devine astfel oficial calcaiul lui Achille in razboiul troian al premierului – care, derutat, a apelat la CSAT cerandu-i sa elaboreze -un cod de conduita- pentru uzul demnitarilor in -situatii critice, confuze sau conflictuale-. Ca sa stie si ei, saracii, ce au voie sa faca in timpul abuzurilor.
