Criza ostaticilor de la Moscova a luat sfarsit in a treia zi, dupa un asalt al trupelor speciale care in mai putin de o ora au golit teatrul de teroristi dar au facut victime si printre civili – al caror numar a crescut de la o transmisiune la alta: duminica dimineata erau 10, seara erau 67, luni dimineata erau 90. Folosirea gazelor paralizante a bagat in spital alti 500 (ultima cifra) de civili si a anihilat aproape complet comandoul terorist in frunte cu comandantul sau cecen. Bilantul nu e stralucit: desi marea victorie este ca s-a impiedicat explozia cladirii, care ar fi redus orice sansa de supravietuire, este greu de vorbit in cazul de fata de un succes – asa cum il prezinta autoritatile ruse. Daca acesta e un succes – din 700 de ostatici, 90 sunt morti, iar 500 in spital – atunci ori este un succes amar, ori rusii nu prea mai stiu ce inseamna un succes. In fine, bine ca s-a ispravit. Putin a comunicat ca -Rusia nu poate fi -ingenunchiata- si ca isi va revizui (adica inaspri) politica in Caucaz – stiut fiind ca o zona bogata in petrol ajunge mult mai repede la terorism. Oricum, Rusia a capatat prin aceasta tragedie mana libera sa actioneze in Caucaz, lucru pe care si-l dorea de multa vreme – fara sa fi convins pe toata lumea (si indeosebi SUA). Probabil ca acum cele doua puteri au o baza de intelegere (inainte Rusia nu era de acord cu interventia SUA in Irak, SUA nu era de acord cu interventia Rusiei in Georgia) unite de aceeasi dorinta de a-si razbuna umilintele. Premierul Nastase a observat ca exista tendinta in anumite cazuri ca -blocajul dialogului politic sa impuna alternativa fortei-. Numai ca se intampla cam des si platesc prea multi oameni nevinovati pentru ambitiile si cisternele politicienilor. Ingrijorati si ei de -viitorul Europei-, social-democratii europeni s-au intalnit la Bucuresti cu PSD. Reprezentantii partidului social-democrat european au prezentat reteta stabilitatii politice intr-o tara democrata: un partid puternic de centru-stanga si un partid puternic de centru-dreapta sa alterneze la putere pentru a face de prisos partidele extremiste. Obligat de protocol, dl Nastase a arborat tinuta europeana si a regretat ca nu exista -in stanga PSD-, adica din dreapta noastra, un partid puternic care sa preia voturile nemultumitilor in locul PRM. Regretul sau n-a durat insa mult: dupa cateva lacrimi de crocodil, seful PSD si-a bagat batista in buzunar si a scos bricheta cu gaz paralizant anuntand alegeri anticipate. De fapt, dl Nastase nu regreta nimic – dar nu e timpul pierdut. Cu aceasta ocazie, dl Nastase a declarat ziaristilor referitor la cazul Pavalache ca scenariile privind o reglare de conturi cand -un anumit ministru devine mai putin simpatic- sunt -posibile- – contrazicandu-l in felul acesta pe dl Iliescu care le-a negat cu vehementa: -apar tot felul de informatii care n-au nici o legatura cu realitatea-. Realitatea e ca insusi procurorul general Tanase Joita a incercat sa promoveze recurs in anulare in falimentul BIR slujind la fel de flagrant aceeasi cauza ca si Pavalache. Acesta n-a ramas singur la PNA: procurorii i-au adus o companie feminina, pe Florica Dinculescu, sefa directiei control si antifrauda a agentiei SAPARD, acuzata ca exact acum doi ani a incasat 190.000 de dolari pentru privatizarea IAS-Jimbolia in favoarea italienilor Giorgio si Valerio. Fetele noastre au avut intotdeauna slabiciune la italieni. Ochii la posete: si banii lui Pavalache erau tot in geanta doamnei.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane
