Deși diferența dintre cele trei partide de stânga ale USD (37%) și cele trei partide de dreapta (PNL, PDL și PMP) care totalizează 33%, nu e prea mare, cei din dreapta și-au primit lecția și au început rapid unificarea. Dl. Antonescu s-a întâlnit cu MRU – care după ce-a ratat spectaculos intrarea în PE a binevoit să observe că „vremea orgoliilor a trecut”. E timpul vanităților. Cu toate că PDL a obținut 12% datorită dnei Monica Macovei și nu dânsului, dl. Blaga a declarat că începe discuțiile doar cu PNL, ca între cei mari, și că partidele mici vor fi acceptate ulterior. Într-adevăr, înțelegerea dintre PNL și PDL e decisivă, mai ales că e vorba de o alianță pe termen lung. Și de neînțelegeri pe termen mediu. Atingând pragul PE cu un partid nou, în fruntea căruia și-a plasat celebrul breton, dna Udrea s-a oferit să participe la orice unire și să accepte orice invitație. Numai că n-a primit. Nici colegii săi din PMP nu par încântați de rezultat (6,2%). Partidul în blugi a rămas în șort deși afișa pretenții la un scor de două cifre. Le-a obținut, dar cu virgulă între ele iar acum e ținta resentimentelor stârnite de dna Udrea pe care colegul său Funeriu a făcut-o afiș: „afișul și echipa din afiș” n-au trezit încrederea electoratului de dreapta – care a văzut în dna Udrea mai degrabă slăbiciunea dlui Băsescu decât forța lui iar în cuplul politic Băsescu-Udrea o asociere vinovată de ruperea PDL. Dl. Blaga a comentat acru observațiile prețioase ale dnei Udrea despre frustrările opoziției: „poate dânsa e frustrată, nu știu”. Nu-i frumos. Dna Udrea s-a zbătut, a sărit și cu parașuta, și-a pus farmecul la bătaie în poze și afișe – dar n-are noroc la alegători. În 2012 a pierdut tot ce avea PDL în Capitală și s-a refugiat în Piatra Neamț. Totuși, faptul că PMP a intrat în PE e un succes – dacă ne gândim că partide foarte guralive, aflate și la guvernare, precum PC și UNPR, n-au curaj să candideze singure, nu trec de 2% și intră în Parlament pe cartela PSD. Așa că, un măr, după ce se consumă cele două feluri principale (PNL și PDL), nu strică. E un desert sănătos – iar PMP și-ar putea schimba conducerea. Dar cel mai tocat personaj e dl. Antonescu. Televiziunile lui Felix și Ghiță s-au năpustit asupra lui acuzându-l că a trecut la dreapta (PPE). Tonul l-a dat Ponta, firește, care-l considera pe Crin „mai la stânga decât mine”. El e doar stângaci. Crin e însă hotărât: „marele pericol este pericolul roșu iar Ponta e mai periculos decât Băsescu, infinit mai periculos!”. Ponta a reacționat mecanic: „alianța Băsescu-Antonescu e de tot râsul”. Ei, cine râde la urne râde mai bine. Deocamdată premierul n-are motive de râs. Probabil că râde de ce-și aduce aminte.
