Proverbul cu -cine sapă groapa altuia- i se potriveşte de minune dlui Geoană în aceste zile când -premierul- PSD a fost luat la lopată de propriii colegi şi silit, din lipsă de semnături, să-şi amâne moţiunea de cenzură pe săptămâna viitoare. Motivul ar fi grija dlui Geoană ca moţiunea -să nu se suprapună cu alegerea Patriarhului-. Câtă pietate la dl Geoană, atâta dramă! Cel mai supărat de faptul că -penaltiul- (cum i-a zis dl Dâncu moţiunii PSD) se transformă în autogol a fost tuşierul Iliescu care a semnalizat ofsaid: -nici n-avem textul moţiunii-. N-au textul dar au muzica pe care o fredonează seară de seară la televizor. Cât despre lipsa de semnături pe moţiune, n-au decât s-o dea anonimă: poate că aşa, vorba lui Caragiale, au curaj s-o semneze mai mulţi. În disperare de cauză, dl Geoană a supralicitat anunţând că PSD cere devansarea măririi pensiilor cu două luni: de la 1 nov în loc de 1 ianuarie. Guvernul a replicat imediat că nu sunt bani prevăzuţi pentru acest an. Acum ar fi culmea ca dl Tăriceanu să ia de la gura dlui Geoană şi această îmbucătură şi să anunţe că a găsit resurse şi pentru acest cadou de sărbători. Mai ales că în noiembrie sunt alegerile pentru PE iar PNL se consideră -singurul partid din România care are vocaţie europeană-. Aşa este. Dar ce bine şi-o ascunde în ultimul timp! Adevărata moţiune de cenzură la adresa guvernului a venit însă de la dl Guşă: acesta a prezentat o Hotărâre de Guvern prin care un imobil şi un teren din Calea Victoriei aflat în proprietatea publică a statului şi administrat de Poştă a trecut în proprietate privată prin asocierea Poştei cu un prieten al dlor Tăriceanu şi Videanu. Vestea bună ar fi că în aprilie, când se înfruntau în referendumul antiprezidenţial, dnii Tăriceanu şi Videanu aveau prieteni comuni. Vestea rea este că diverse legi, ordonanţe şi hotărâri sunt un fel de bileţele roz către prieteni: dragă Sorine, treci pe la Poştă să-ţi ridici imobilul şi terenul. Aflat pe traseul H.G., ministrul Chiuariu a recunoscut că a avut un aviz negativ asupra tranzacţiei şi a cerut altul, pozitiv, după care, normal, a optat pentru cel pozitiv. Sincer vorbind, cine nu preferă un aviz pozitiv în locul unuia negativ? Chiar dacă există riscul ca avizul pozitiv să fie unul negativ. Drept dovadă, avizul pozitiv al preşedintelui Băsescu asupra chirurgului care i-a operat tiroida (-în sfârşit, un armean bun!-) s-a transformat într-unul negativ (restul armenilor ar fi, adică, răi) aducându-i dlui Băsescu încă o binemeritată acuzaţie de discriminare. Respectivul chirurg n-a fost totuşi chiar atât de bun dacă nu i-a extirpat şi nodulul discordiei şi lobul discriminării.
