Profitorii

Guvernul a decis sa-si asume raspunderea in parlament pentru noul Cod al muncii. Desi pare o provocare adresata opozitiei pentru a depune o motiune de cenzura, e putin probabil ca aceasta va profita de ocazie, temandu-se sa nu dea apa la moara anticipatelor dupa care tanjeste PSD pentru a-si rotunji procentele in parlament si anii de guvernare. Explicatiile dlui Nastase care a recunoscut ca n-are combustibil decat pentru doi ani n-au convins opozitia si nici populatia ca trebuie sa-i umple rezervorul – cu atat mai mult cu cat calculele premierului par gresite. Dl Nastase a socotit (in presa) ca PSD conteaza in 2003 pe 40%, dar asta nu corecteaza cu nimic situatia: daca acum, cu 37% in parlament (plus redistribuirile) are combustibil pentru doi ani, cat combustibil va avea cu 40%? Probabil pentru doi ani si sase luni. Restul – doar daca fura din conducte. Si atunci? Facem alegeri din doi in doi ani, in care partidul castiga totdeauna, dar nu plateste niciodata? Premierul a replicat deja opozitiei ca -daca principala tema de dezbatere este coruptia, inseamna ca celelalte probleme au fost rezervate-. Ironia dlui Nastase n-are combustibil nici pentru doua minute: celelalte probleme nerezolvate, si in special cele economice, ar putea sa-i dea peste cap toate planurile de marire si satisfactiile internationale. Unele ziare ii reproseaza deja, ingrijorate, ca nu s-a repezit sa faca puntea cu Rusia, asa cum i-a recomandat Bush. Ca si cand tot ce scoate Bush pe gura devine adevar absolut, iar Rusia si economia ei au devenit brusc miraculoase pentru ca au fost pomenite de presedintele american. Probabil ca SUA au planurile lor cu Rusia, dupa cum Rusia are planurile sale cu China – dar asta nu inseamna ca economia ruseasca nu e dominata de mafie chiar mai rau decat a noastra. Alarmate si ele de perspectiva anticipatelor, partidele din opozitie, parlamentare si extraparlamentare, au inceput sa se agite fara sa stie prea bine ce vor. In fiecare zi se lanseaza proiecte, se rostesc nume sonore, se avanseaza aliante (combinatiile par nelimitate) – toate menite sa sugereze ca -in dreapta- s-ar coagula ceva: o forta populara, o alianta populara care are sprijinul lui Berlusconi, binecuvantarea lui M. Guest si fondurile Partidului Popular European. Singurul rezultat al acestor anunturi matrimoniale neintrerupte este ca avem de-a face cu persoane disperate care-si cauta parteneri prin mica publicitate fara a reusi sa treaca de primele intalniri unde-si descopera incompatibilitatile. Dl Stolojan nici nu vrea sa auda de formule si persoane care amintesc de CDR fiindca -sunt expresia ineficientei- (de parca guvernarea sa ar fi fost culmea eficientei), iar pe de alta parte exista voci care lanseaza ideea unui tandem Nastase-Stolojan si a unei guvernari PSD-PNL dupa alegeri. Mare scofala! O asemenea combinatie ar distruge definitiv polarizarea politica in doua partide puternice de stanga si centru-dreapta. Sa nu impingem confuzia atat de departe pe cat a impins-o guvernul insusi aproband legea emanata de revolutionarii-parlamentari (din toate partidele), prin care acestia cer de toate: case, pamant, credite, scutiri de impozite, loc de veci, gradinita. Si noi care credeam ca ei au luptat la Revolutie impotriva privilegiilor nomenclaturii de partid – si nu pentru propriile privilegii! Mai mare rusinea! In plus, credeam ca unii au fost platiti inainte – si rasplatiti dupa. Ce Dumnezeu, ii platim de trei ori pentru aceleasi servicii?