Programari

E o adevarata placere sa-i auzi pe combatantii electorali, care altminteri si-ar rupe bucurosi gatul (vorba dlui Nastase), declarand ca doresc dezbateri pasnice si campanii pozitive. Pana si C.V. Tudor s-a declarat, dupa depunerea celei de-a treia candidaturi prezidentiale la BEC, adeptul unei confruntari civilizate promitand ca -voi fi un om pozitiv-. Sa speram ca va fi depistat pozitiv si de electorat. Pana una-alta, C.V. Tudor si PRM candideaza pentru un nou mandat in opozitie fiindca nici una din taberele care-si disputa victoria (Uniunea si Alianta) nu si-l doresc partener de guvernare ci doar martor al acuzarii in procesul electoral – in timp ce UDMR candideaza pentru a treia oara la putere urmand sa vada doar cu cine se va cupla in noul mandat si cui ii va prezenta nota de plata pentru favorurile sale discutabile. Negocierile pentru dezbaterile publice asupra programelor de guvernare au fost si ele afectate de algoritmul campaniei, asa incat prima runda s-a desfasurat avandu-i ca protagonisti pe arbitri (PRM si UDMR) si capitanul-jucator PSD fara ca acestia sa ia seama ca le lipseste adversarul de pe teren. PSD, PRM si UDMR se intelegeau atat de bine fara adversar incat abia intr-un tarziu deputatul peremist Ionescu a simtit un gol in participanti: -cred ca lipseste cineva de aici-. Alianta primise insa invitatia cu mare intarziere – doar-doar n-o veni ca sa lase mareata Uniune sa joace cu tusierii. Pana la urma insa, chiar in formatie completa asa cum se vor desfasura, dezbaterile pe diverse teme din programele de guvernare nu reprezinta decat un ambalaj al luptei corp la corp – unii ar zice chiar corb la corb – dintre Uniune si Alianta. In fond, am tot avut programe si strategii care dupa juramant se facura tot o apa si-un pamant. In plus, dupa alegeri, castigatorul ar putea afla ca negocierile cu UE, BM si FMI, ca si datoriile interne si externe acumulate ii reduc serios luna de miere. PSD spera sa castige alegerile tocmai pentru a reesalona aceste datorii de zeci de miliarde de dolari pe care n-are cum sa le justifice – si pentru a-si ridica moralul apeleaza la sondaje unde cate un Institut de Studii Sociale binevoitoare il plaseaza pe primul loc, cu dl Nastase cu tot, la zece procente distanta de securea Aliantei si, mai ales, de iritarea populatiei. Nemultumit la randul sau de osanza Occidentului care a supt -vlaga altora-, presedintele pleaca totusi din nou la Londra special pentru un dejun cu regina Elisabeta a II-a pe care luna trecuta n-a gasit-o acasa. Ca orice roman sarac dar pofticios, dl Iliescu n-a rezistat ispitei de a lua o masa gratis chiar daca drumul e cam lung. Dar ce conteaza cand minciuna sta cu regina la masa?