Pseudo-Kyneghetikos

Recenta descoperire a premierului Nastase conform careia -primordial nu este dreptul la proprietate, ci dreptul la munca- reprezinta o dubla surpriza: intai fiindca apartine unei persoane careia nu-i displac proprietatile si apoi, pentru ca presupune existenta unei concurente intre cele doua drepturi. De ce nu s-ar impaca si completa cele doua? In fond, dreptul la munca fara dreptul la proprietate reprezinta un atavism al societatii comuniste asa cum proprietatea fara munca reprezinta un mister al tranzitiei. Cea mai tanara formatiune politica – Uniunea pentru Reconstructia Romaniei – a incercat sa dezlege acest mister intrebandu-se: -cum e posibil ca, dupa 12 ani de munca la stat, premierul sa poata acumula multiple proprietati, terenuri, ferme, opere de arta, etc. in timp ce majoritatea covarsitoare a celor care au muncit la stat in ultimii 12 ani abia au cu ce sa-si plateasca intretinerea?- O fi avut o mostenire grea – dar grea de tot! – dupa cum afirma in mod repetat. In plus, unii au pasit cu dreptul in proprietate, iar altii cu stangul la munca. Dl Vasile Dancu, ministrul informatiilor, a gasit (la Universitatea de Vara de la Izvorul Muresului) insa ca defectele romanilor sunt mult mai multe: ne lipsesc solidaritatea nationala, coeziunea sociala, eficienta, responsabilitatea, increderea, patriotismul. Oho, daca n-am fi avut atatea lipsuri, ce s-ar fi facut politicienii nostri? Cine i-ar fi votat de atatea ori? Desi electoratul e atat de lipsit de calitati, PSD si-a propus totusi sa-l cucereasca si in 2004, iar pentru asta a elaborat (adaptat) un adevarat manual de seductie – sau de vanatoare, tinand cont de pasiunea premierului – bazat chiar pe slabiciunile tintei. Premisa seducatorului vanator porneste de la faptul ca fiind singurul pretendent serios, situat central (-PSD e in centrul spectrului politic, opozitia e la margini-), partidul trebuie sa ofere senzatia ca e de neinlocuit. La ce sa-ti trebuiasca alte partide cand PSD iti ofera totul? Inca de dimineata partidul conjugal iti ofera micul dejun la pat constient fiind ca -o cafea sau un sandvis pot face minuni pentru receptarea pozitiva a mesajului-. Iata un lucru pe care multi soti il neglijeaza. Cate neveste nu vor aprecia aceasta delicatete? Dupa cafeluta, partidul indragostit te invita la serbari si excursii (-oamenii PSD se pricep la distractie-) cu -autobuzul albastru-. Pe parcurs, victima e asaltata de scrisori -in plicuri albe- si de telefoane negre care-i dezvaluie viciile adversarilor si va fi dotata cu covrigi pe care sa-i rontaie in timp ce parcurge -bursa retetelor culinare- ale liderilor PSD pentru a sti ce sa le gateasca si cu ce sa-i hraneasca in timpul mandatului. E stiut ca dragostea pentru alegatori trece prin stomacul alesilor. Cateva concursuri primavaratice, precum saditul florilor, vor intretine intensitatea relatiei intrucat -participantii se vor gandi si in timpul verii la PSD-. Daca vor sa-i sopteasca aceste ganduri la ureche, victimele au la dispozitie uriase -urechi deschise- de mucava unde sa-si exprime dorintele. Cand urechea te minte si ochiul te-nsala, ce mai conteaza inc-o greseala? Pe inserat, partidul devine mai grijuliu ca un logodnic si mai atent ca un tata: iti cara gunoiul, iti ia tensiunea, iar cand esti pregatit, in fine, pentru tot ce mai rau, se intampla din nou: la Costel in poarta oare cine bate? Este chiar Nastase, fiul sau iubit – in carne si oase – care l-a zdrobit. Primeste-l, popor lipsit de coeziune sociala si de mandrie nationala, asa cum se cuvine: caci Dancu te-a descris pe tine, dansul s-a descris pe sine.