Şi iar am ajuns la tema deconspirării tocmai când părea uitată după ce lista dlui Turcu, ajunsă la putere, a abandonat subiectul. De data aceasta focul a fost reaprins de CNSAS căruia i s-a cerut să verifice toţi înalţii prelaţi ortodocşi care ar putea candida la postul de patriarh, bănuiţi, unii dintre ei, că au slujit la două capete contradictorii. Dovezi în acest sens există – după ce câţiva episcopi şi-au recunoscut păcatul şi după ce în arhive s-au găsit urmele şi petele lăsate de alţii. Mircea Dinescu a povestit, de pildă, despre scrisoarea episcopului Antonie Plămădeală către Ceauşescu unde-i cerea să fie înălţat general fiindcă a slujit prea mult în calitate de simplu colonel. Dar cum purtatul uniformei pe dedesubtul sutanei pare să fi fost rufăria de corp indispensabilă unei cariere peste hotare şi unei cârje episcopale, ideea verificării a apărut ca necesară. Ca să evităm, vorba dlui Th. Baconsky, -revelaţiile macabre de după instalare-. Revelaţia macabră este că deconspirarea nu deconspiră pe cei care sunt activi şi astăzi. Oricâte milioane de dosare se vor preda la CNSAS, din ele vor lipsi întotdeauna cele câteva mii – care ar explica şi cheia marilor averi şi misterele unor cariere (politice, diplomatice, economice etc) şi originea unor legi şi longevitatea unor personaje şi ciudăţenia unor mesaje. Câteva persoane au şi mărturisit că după revoluţie ar fi renunţat bucuroase la pactul cu diavolul dar văzând că riscă deconspirarea şi-au reînnoit contractul şi au revenit în ascunzătoare. Revelaţia e clară: au fost şi sunt deconspiraţi cei care au rupt lanţurile securităţii sau chiar au întors armele împotriva ei – şi rămân conspiraţi cei care-şi poartă lanţurile respective în continuare, ca a doua brăţară şi prima podoabă. Aceştia sunt în afara oricărui pericol. Nici SIE, nici SRI, nici Armata nu-şi vor preda prizonierii câtă vreme mai au nevoie de ei. Doar dacă lupta pentru Prea Fericire se înteţeşte prea tare s-ar putea să apară câteva victime uşoare – aşa cum apar şi atunci când blestemul face ca doi acoperiţi să concureze între ei sau să se urască prea tare. Dreptatea pe lumea asta e atât de întortocheată încât îi ascunde pe generalii trădători şi-i aruncă în stradă pe eroii de pe front. Dl Marian Lungu, erou de război (şi de cărţi, şi de filme) de la 9 ani, riscă să fie evacuat la bătrâneţe întrucât legea specială prin care i se acorda un apartament – nu o vilă RA-APPS, nu un teren, nu un credit nerambursabil la Bancorex, nu o rafinărie! – nu e promulgată de preşedinte. Sucit om şi dl Băsescu! Ce vrea să demonstreze? Că nu-i bine să fii erou fiindcă nu te iartă şi nu te salvează nimeni?
