Revelion fara Ion

Dupa ce a negociat ziua cu Alianta si noaptea cu PSD, UDMR a optat in sfarsit pentru Alianta -imboldit- fiind de gratierea si dizgratierea lui Miron Cozma de catre luciferii huilei politice Iliescu si Nastase. Trecerea UDMR de partea Aliantei a resuscitat calculele pentru alcatuirea majoritatii guvernamentale: se aduna vot cu vot, se fac socoteli si racolari, iar dl Hrebenciuc pare sa fi ametit umbland noptile pe la diverse case de schimb politic. Un adevarat trafic de carne vie se desfasoara in aceste zile in parlament unde fiecare vot devine un glont in ceafa adversarului. Desi a scapat UDMR din brate si a mai primit o lovitura de la grupul sindicalistilor din BNS, care, intrat pe listele PRM, s-a desprins de vehicul declarandu-si disponibilitatea pentru Alianta, PSD e departe de a depune armele. Dnii Iliescu si Nastase, respectiv cabinetul unu si cabinetul doi, se agata cu atata disperare de putere incat aproape ca exista riscul sa-l auzim pe dl Nastase amenintand: -o sa va judece colegii mei, academicienii- Mihai Draganescu si Dan Berindei, iar pe dl Iliescu acuzand -agenturile straine-. Cel care ar putea transa definitiv lucrurile este PUR. Dupa ce a simtit si el -imboldul- de a trece de partea schimbarii, PUR a rezistat tentatiei din cauza -moralitatii- care-l leaga de imoralitatea PSD. Mai mult ca sigur PUR ar pleca si el de-acasa dar file din trecut nu-l lasa. Dilema puristilor seamana cu cea a securistilor din decembrie *89: sa ramana pana la capat cu vechea putere sau sa treaca de partea celei noi? Neimpacat cu ideea ca pierde puterea, dl Iliescu a abuzat pana la capat de functia prezidentiala numindu-l ambasador la Viena, pe langa diverse organisme internationale, pe Ghiorghi Prisecaru, fost sef de cabinet in ultimul guvern ceausist. Nu putea sa lase postul liber pentru cineva mai tanar si mai curat? A trimite pana si in ultimul ceas o fosila intr-un post de reprezentare peste hotare seamana cu a otravi fantanile in urma ta. In momentul de fata insa liderii PSD reactioneaza ca niste fiare ranite si e greu de crezut ca se vor resemna cu una, cu doua. Daca ar tine cu adevarat la partidul care i-a purtat pe brate, dnii Iliescu si Nastase, Hrebenciuc si Cozmanca ar lasa PSD in pace. Decat sa-l condamne pe viata la statutul de armata de ocupatie sau armata a salvarii unor cariere si interese, dnii Iliescu si Nastase ar trebui sa semneze decretul de gratiere a PSD eliberandu-l si lasandu-l sa incerce sa devina un partid – si nu un clan al camatarilor de catifea. Fiindca tot aniversam 15 ani de la revolutie, e cazul sa trecem – ce naiba! – macar la esaloanele patru si cinci. Sa vedem si noi cum e fara esalonul doi.