Revolutie sau reforma?

Desi au dat de inteles ca s-au intors de la Bruxelles cu freza (vorba dlui Nastase) neciufulita, oficialii nostri nu par prea siguri ca vom obtine anul acesta statutul de economie de piata functionala – desi erau dispusi sa-l cumpere la orice pret. Cel putin asa reiese din discutia dlui Geoana cu parlamentarii din comisiile de politica externa: -daca nu vom obtine acest statut, nu va fi de natura sa impiedice incheierea negocierilor in 2004. Sigur, ideal ar fi sa le avem pe amandoua-. Dar ca orice ideal, si acesta se lasa greu de atins dupa un singur asalt – asa cum nici o calificare la fotbal nu e usor de obtinut dupa o singura repriza buna. Afara de cazul unui noroc chior. Guvernul incearca insa acum prima sa masura reala pentru realizarea unei economii de piata functionale, iar tentativa e considerata -o revolutie fiscala-: cota unica pe venitul global situata la 23%, adica intr-un punct calculat (de dl Tanasescu) a fi cel in care -nimeni nu va avea de pierdut-. Cam putin pentru o revolutie. Normal ar fi ca toata lumea sa aiba de castigat – iar pentru asta ar trebui ca punctul G al impozitarii sa fie ceva mai jos pentru ca cei cu salarii mici sa nu se simta pacaliti. Deja pe scena politica s-a infiripat un cuplu straniu – mai ceva ca al dlui Nastase cu Garcea – intre sindicate si patronate care protesteaza tinandu-se de mana, ca la manifestatiile gay, impotriva cotei unice, fara sa-si dea seama ca ea permite salariatilor sa obtina venituri mai mari (dublandu-si activitatile) fara sa fie taxati pentru asta, clasei de mijloc sa acumuleze degrevand statul de grija ei iar statului – sa incaseze ceva mai mult. Pentru ca acest tablou idilic sa devina real si nu o simpla carpeta de targ electoral, cota unica ar trebui inzestrata cu alte cateva cai de acces: reducerea impozitului pe profit, reducerea CAS si a TVA. Altfel, degeaba avem cota unica daca in jurul ei avem numai santuri si degeaba vorbim de revolutie fiscala, pentru ca vom avea tot un puci mediatic sau tot o revolutie furata de esaloanele superioare. Intelegand acest lucru (in anumite limite), Ministerul Finantelor a anuntat prin secretarul de stat Maria Manolescu ca va reduce TVA pentru alimente si impozitul pe profit, de la 25 la 20%, pana la 1 ianuarie 2007. Tarziu si inutil – pentru ca revolutia sa izbuteasca. E ca si cand, dupa revolutia de la Timisoara, din dec. *89, Bucurestiul ar fi intrat si el in lupta prin decembrie *93. Ce se mai alegea? Las* ca dna Manolescu se refera la 2007 cu siguranta ca Ministerul Finantelor ar apartine PSD si dupa alegeri – desi e bine sa nu zici hop pana n-ai sarit. Atletii PSD au descoperit insa ca zilele acestea se implinesc fix 544 de ani de la atestarea documentara a Capitalei. Prin urmare, guvernul, prefectura si primariile de sector l-au luat pe Vlad Tepes in primire organizand spectacole si concursuri sportive. In fond, nimic mai potrivit decat Tepes pentru niste experti in tepe. La anul urmeaza Stefan cel Mare, a carui pomenire cade taman la alegerile locale. Stefan se intoarce si din cornu-i suna – si prin vai zdrobite laptele se-aduna. Ei, cine stie? Daca vom avea un -Apus de soare- si pe scena politica, nu numai la National? Cuprins si el de febra lui Stefan, deputatul Stefanescu avu o solutie -de geniu- pentru salvarea uzinei de armament din Cugir: sa fabrice scuturi, sabii, palose si lanci. Pana la urma, trebuia sa ajunga si PSD de la epoca de aur la epoca de fier. Mai exact, la epoca de fier vechi.