La bilantul DNA, dl Basescu le-a declarat deschis procurorilor: -nu va iubesc, fiindca nu poti sa iubesti un procuror, dar va asigur de tot respectul meu-. Periculos sentiment – daca tinem seama ca presedintele tocmai marturisise in Qatar ca -noi, romanii, am invatat respectul de la turci-. Poate bacsisul si peschesul. Cand sa fi invatat respectul? Cand duceam razboaie sau cand duceam plocoane? Procurorii, la randul lor, nu prea erau in masura sa primeasca acest respect turcesc. Parchetul General tocmai inaintase o cerere de arestare a dlui Patriciu pe care tribunalul o judecase si o respinsese dupa o noapte furtunoasa in care nu stiai ce sa deplangi mai intai: lipsa de temei a cererii, diletantismul aplicarii ei sau absurditatea motivului invocat, respectiv -zadarnicirea aflarii adevarului prin mediatizarea excesiva a cazului-. Creier de parchet! Dl Patriciu poate spune ce vrea si unde vrea. Daca Parchetul se simte -zadarnicit- astfel, inseamna ca are o problema: e nesigur pe sine si trebuie sa-si -aresteze- propria nesiguranta si incompetenta daca vrea sa functioneze. La urma urmei, toata victimizarea politica a dlui Patriciu in media se poate intoarce impotriva sa enervand auditoriul: dar cand intrai la guvern ca la restaurant abuzand de dreptul primului contribuabil iar premierul convoca ministrul justitiei sa-ti dea raportul, era in ordine, nu era influenta politica, coane petrolica? Din nefericire, ultima perioada n-a fost deloc buna pentru anticoruptie: si Parchetul dlui Botos (prin rateul Patriciu) si senatorii (prin respingerea Ordonantei DNA) s-au dovedit incapabili sa sprijine justitia. Felul in care a scartait Parchetul sub greutatea Rompetrol poate fi acuzat el insusi de -favorizarea inculpatului- – fiindca i-a dat motive reale dlui Patriciu de a se considera abuzat si de a-l acuza direct pe dl Basescu de aceasta -isterie-. Acuzatia reprezinta epilogul unui schimb de replici din timpul alegerilor cand, aflat intre cele doua tururi prezidentiale (Nastase si Basescu), dl Patriciu a optat pentru primul si l-a amenintat pe al doilea ca -mai are doua saptamani de liniste-. Dupa alegeri, dl Basescu, caruia nu-i place sa ramana dator, i-a transmis acelasi lucru. De atunci, toata lumea politicii si afacerilor si-a pierdut linistea si regreta -stabilitatea- de pe vremea PSD cand legea era clara: dadeai un teren, o vila, un termopan si stateai linistit un an. Acum insa dl Geoana insusi simte in DNA -un revolver nuclear- in fata caruia si-a pierdut credinta: -poate sa vina si o lege cu Iisus Christos, daca nu ma intreaba, am dreptul sa votez impotriva-. Absolut! Are tot dreptul sa-si transforme porecla (data de dl Iliescu) in renume.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane
