Scenarii de criza

Ca si cand nu ne ajungea criza irakiana care a nascut crize siameze atat in SUA, cat si in Europa, adunand tari si persoane care pareau de neadunat intre ele si despartind tari si persoane care altminteri pareau de nedespartit, la Belgrad s-a mai ivit una, creata de asasinarea premierului Zoran Djindjici, cel mai occidental dintre politicienii fostei Iugoslavii. Dupa toate probabilitatile, mafia sarba, bratul inarmat al mafiei politice miloseviste, si-a razbunat atat predarea Nasului catre tribunalul de la Haga, efectuata de Djindjici, cat si atacul acestuia asupra criminalitatii economice. Recuperarea Serbiei primeste o lovitura serioasa, care ar putea marca nu numai recaderea ei intr-o zodie proasta, ci si revulnerabilizarea unui spatiu ce parea cat de cat stabilizat. O plaga deschisa in Balcani tocmai cand chirurgii lumii se cearta la capataiul lui Saddam, iata o complicatie in sala de operatie. Aceasta e atat de riguros programata pentru Saddam, incat nimic nu va schimba calendarul acestei prioritati in care s-au investit deja prea multi bani si nervi pentru ca actionarii sa renunte la depunerile lor. Aflata si ea pe traseul cazului, Romania a inceput sa plateasca taxa de drum chiar la Bucuresti unde ambasadorul Irakului a dezvaluit indignat ca in 10 martie, aflandu-se la sediul MAE, -a fost surprins- de prezenta unei persoane care -in momentul cand dl Onofrei, directorul Directiei Orient Mijlociu, a parasit incaperea pentru cateva minute, mi-a cerut sa colaborez cu serviciile secrete romane, sa-mi tradez patria si sa-mi incalc demnitatea-. Intre noi fie vorba, era o propunere avantajoasa. Cei care slujesc o dictatura isi tradeaza tara si isi incalca singuri demnitatea. Ultragiat, dl Majid a respins -propunerea imorala- si a comunicat presei pocinogul – pe care SRI a refuzat sa-l comenteze (si tacerea e un raspuns!) iar MAE l-a infirmat. Dl Cosmin Dobrin a recunoscut prezenta unui ofiter de informatii, care a prezentat probele pentru expulzarea unor functionari ai ambasadei si a unor cetateni irakieni, dar a negat orice -demersuri in sensul celor afirmate de ambasador-. Avem, asadar, cuvantul ambasadorului irakian contra cuvantului MAE si banuiala clasificata ca asemenea racolari nu se fac in -cateva minute- cat s-o fi dus dl Onofrei la toaleta. Dar daca lucrurile s-ar fi petrecut totusi cum pretinde dl Majid, scenariul ar fi tipic pentru situatiile cand se forteaza abandonarea unui adversar de catre reprezentantii sai. Daca insa dl Majid provoaca, la ordinul lui Saddam, un conflict cu autoritatile romane – avem iarasi un scenariu tipic de victimizare prin provocarea compasiunii fata de un ambasador ofensat si irakieni expulzati, carora le plang familiile (mixte) pe micile ecrane. Problema e daca expulzatii au lucrat sau nu pentru Saddam, lucru care nu e deloc exclus. Inca de pe vremea lui Ceausescu exista un import masiv de arabi, cu dubla intrebuintare iar in timpul Revolutiei, celebrii teroristi neprinsi erau si ei arabi cinstiti. Ramane ca Dumnezeu si Allah sa-si imparta cum stiu mai bine secretele si supusii in aceasta privinta – desi lucrurile par sa-i fi depasit. Cert e ca in aceasta perioada vom fi supusi unor intoxicari mediatice de toate tipurile, care vor apela la teama si lacrimile noastre. Culmea e ca nici in legume nu mai putem avea incredere. Cica si ele sunt intoxicate. Ce sa facem? Le mancam si ne imunizam. Pe urma pot sa incerce si cu arsenic, fiindca tot mai rezistam o vreme.