Deşi a declarat că n-are -apetenţa- preşedintelui Băsescu pentru talk-show-uri întrucât are treburi mai importante, premierul Tăriceanu şi-a învins inapetenţa şi a apărut la TVR (în acelaşi cadru) pentru a-i da replica dlui Băsescu – solicitând însă din start aceeaşi satisfacţie şi pentru dl Iliescu. Elegant! Cum şi dl Iliescu tocmai declarase că PSD va susţine un guvern minoritar Tăriceanu (abandonând total ideea moţiunii de cenzură), gestul premierului apare şi mai elegant. În fond, un fost preşedinte care şi-a dărâmat un premier cu minerii (în *91) are întotdeauna ceva important şi democratic de spus – fireşte, nu la vorbitor ci la televizor. Liniştit în privinţa dlui Iliescu, premierul s-a prezentat ca -un om echilibrat, raţional, neconflictual- iar guvernul său drept -cel mai bun din *90- întrucât a reuşit integrarea în UE. Are dreptate. Economia a funcţionat bine iar taxa unică are rezultate, dovadă noua mărire a salariilor bugetarilor. Jos pălăria! Păcat însă că succesele sunt puse în pericol de criza politică despre care dl Tăriceanu zice că e doar -un scandal generat de preşedinte- care -a transformat instituţia prezidenţială într-o cârciumă tip Golden Blitz- şi pe care l-a ameninţat că PNL i-ar putea vota suspendarea iniţiată de PSD (şi susţinută de PRM şi PC) în funcţie de cum -se comportă- până atunci. Asta da, echilibru şi raţiune! Să votezi suspendarea preşedintelui care te-a numit prim-ministru! Dacă era mai raţional, dl Tăriceanu şi-ar fi dat seama că insuccesul unui eventual referendum l-ar umple complet şi de ridicol şi de suspiciunea că a fugit de dracu* (cum i-a zis dlui Băsescu) şi s-a dus direct la tat*su, adică la dl Iliescu. Şi astfel, lupta nesăbuită dintre dnii Băsescu şi Tăriceanu a transformat posibila lor alternativă performantă la sistemul ticăloşit într-o veşnică şi disputată reciclare a lui. Trist este că premierul a coborât la cârciumă (ca Vadim) pentru a-l ataca pe dl Băsescu uitând că oricâte păcate are preşedintele (şi are destule), acesta n-a încălcat Constituţia. Iar a schimba legea referendumului în timpul jocului invocând -simetria- voturilor din alegeri – trădează nu numai simetria ci şi cumetria cu practicanţii sistemului care s-au tot înmulţit. Dovadă că, întrebat -dacă în România sunt prea mulţi ofiţeri de informaţii-, dl Geoană a răspuns neaşteptat de sincer: -nu ştiu câţi suntem în primul rând-. Probabil că în primul rând sunt toţi, în al doilea rând la fel. De-abia în al treilea sunt rudele.
