Guvernul s-a înnoit: dl Iuliu Winkler (UDMR) a devenit noul ministru al telecomunicaţiilor în locul colegului său Zsolt Nagy (Hakinen, pentru raliurile corupţiei), pe care teleinterceptările l-au surprins pe o pistă greşită. Ceremonia depunerii jurământului dlui Winkler la Cotroceni a stabilit recordul de viteză al sezonului: nici n-a terminat bine noul ministru să se jure (nu că nu fură, căci ar fi infantil), că preşedintele Băsescu i-a urat succes în ramură, s-a răsucit pe călcâie şi a plecat. Nu cupă de şampanie, nu strângere de mână, nu tu o vorbă bună – deşi dl Băsescu tocmai venise din Covasna unde a deplâns starea drumurilor, a lăudat bucatele ungureşti (-am mâncat nişte gogoşi cu brânză şi mărar excelente-) şi a promis că va învăţa câteva cuvinte în limba maghiară. Vreo înjurătură, pesemne. De fapt, preşedintele nu iartă UDMR pentru complicitatea la referendum şi încurajează (nu tocmai discret) radicalii din UCM a căror concurenţă cu UDMR le-ar scoate pe amândouă din Parlament. Din acest motiv, dl Marko Bela se chinuie să se împace cu UCM iar dl Băsescu se poartă ca o gogoaşă înfuriată cu UDMR. Şeful statului n-a aruncat nicio privire nici spre premierul Tăriceanu şi acoliţii acestuia plecând fără să-i salute. Adio, aparenţe! Nici nu ştii ce e mai enervant la liderii politici: ura dintre ei sau complicitatea lor? Vacanţa politică şi gunoaiele ei i-au despărţit şi mai tare pe dnii Băsescu şi Tăriceanu. După ce preşedintele şi-a mobilizat patronii materiali şi spirituali care au mutat munţii de gunoaie din loc (răsplătindu-i apoi cu o cafea şi zece minute la Cotroceni), premierul s-a simţit dator să explice de ce n-a avut acelaşi succes: -guvernul nu este gunoierul şef al României şi nu poate lucra decât pe bază instituţională-. Şi ce i-a împiedicat pe papionul şef Tăriceanu şi pe ministrul administraţiei (şi internelor), micul David, să realizeze -baza instituţională- pentru lupta cu Goliath-ul menajer? Disputele pe acest tărâm sunt însă pe cât de homerice pe atât de inutile: dovadă că zmeul din gunoaie pe care un japonez a vrut să-l înalţe în Capitală a eşuat – în ciuda intenselor vânturi electorale. Dl Bogdan Olteanu a anunţat, în fine, luna probabilă a alegerilor pentru PE: noiembrie sau decembrie. Iată un progres la dl Olteanu: măcar ştie luna. Dacă exista şi a treisprezecea lună (precum cel de-al 13-lea salariu pe care şi-l acordă bugetofagii) probabil că alegerile se amânau atunci. Aşa, se fac în al 13-lea ceas. Între timp autostrada Bechtel şi-a mărit costurile de la 2,8 miliarde euro (în 2003) la 4,7 miliarde euro. Hai că avem o creştere economică a costurilor absolut remarcabilă! Duduie, nu alta.
