-De prea multe ori mafia a ajuns pe masa guvernului- a declarat presedintele la bilantul M.I. iar fraza sa a devenit rapid titlu in ziare si de emisiuni. Dar cum si cand a ajuns pe masa guvernului? Din spusele dlui Basescu reiese ca inca din *96 dansul atragea atentia guvernului CDR ca -a ajuns mafia pe masa guvernului, la propunerile unor colegi-. Intrebarea e daca nu cumva mafia era deja acolo – si ca guvernele s-au mai schimbat dar mafia a ramas la masa asteptandu-si linistita noii comeseni. Doar n-o sa credem ca guvernarea Vacaroiu era sfanta si curata si ca mafia s-a nascut pe masa guvernului abia cand a botezat-o dl Basescu, acum 10 ani? Poate ca mafia si-a mai schimbat palaria dar naravul, ba. In schimb presedintele si-a schimbat opinia cam des: nu de mult declara ca Romania -nu mai accepta eticheta de tara corupta- intrucat coruptia s-ar fi micsorat de frica Aliantei iar acum ii pune el insusi eticheta de mafie – si inca in fata politistilor pe care i-a felicitat pentru succesele lor impotriva coruptiei -dand Cezarului ce-i al Cezarului-. Care Cezar? Poate Brutus. Politia se numara si ea printre cei care au suit mafia pe masa guvernului – cand nu i-au bagat-o direct in pat. Discursurile antimafie reprezinta insa acum, inaintea integrarii in UE, un pas insuficient. Am vorbit destul despre mafie, am barfit-o si am poreclit-o in fel si chip, am vorbit destul despre baronii de presa care lupta fiecare cu mafia celuilalt, am comentat rolul serviciilor secrete in cresterea si protejarea mafiilor. De-acum e timpul sa mai facem si altceva decat fotografii la masa. Daca mafia a ajuns pe masa guvernului – atunci sa ajunga si pe masa de operatie si s-o vedem sterilizata si eutanasiata. Altminteri o sa ne vaitam de muscaturile ei pana la adanci batraneti. Presedintele a indicat ce-i drept si cativa vinovati: premierul, ministrul Seres si ministrul Nicolaescu (pe care de-abia il laudase) care a inteles -tarziu- ca sentintele justitiei se respecta indiferent -daca ne place sau nu-. Iata insa ca nici presedintelui nu i-a placut – si nici n-avea cum! – sentinta prin care justitia americana l-a achitat pe puscasul marin vinovat de uciderea lui Teo Peter. Dl Basescu a considerat ca achitarea ucigasului marin arata -dispret- fata de poporul roman si a declarat ca -nu permite asa ceva-. Nu permite, cum? Si cui? Cine-i cere permisiunea? Sentinta americana arata ceva mult mai grav: dispret pentru adevar si dispret pentru viata. SUA culpa! Dar institutiile noastre cat de bine si-au aparat cauzele daca au pierdut si procesul cu gurul Bivolaru in Suedia si procesul cu animalul american? Asa incat, pana una-alta, strigam vitejeste – de sub masa.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane