Surse

La Comisia de buget-finante a Camerei, ministrul Tanasescu si fostul ministru Florin Georgescu -au raspuns cu un veto- tuturor amendamentelor Opozitiei, demonstrand ca, asa cum e, bugetul pe 2003 e imperfectibil: avem o crestere de 5,2%, gata, nu mai primim sugestii si reclamatii. Anul 2003 e inchis, cresterea economica e a noastra. De aceeasi parere e si dl Stolojan: -prin coruptie, cresterea economica care este indiscutabila ajunge in buzunarele a cinci-sase la suta din populatie-. Calculul pare corect: creste economia cu 5,2%? Beneficiaza 5,2% din populatie, respectiv varfurile. Cand o creste cu 10%, vor beneficia 10% din populatie, adica esaloanele doi si trei – si tot asa. Fiecare perioada isi are legea ei. Dupa ce a aparat pertinenta inaplicabila a legii Pruteanu de -carcotelile- presei, presedintele Iliescu a mai zabovit putin in domeniu si a retrimis -legea Rompres- la Parlament, cu propunerea ca ziaristii sa fie obligati (la cererea unui procuror) sa-si dezvaluie sursele de informare. Pai, de ce? Important e daca faptele relatate sunt adevarate – si nu cine le dezvaluie. In fine, se poate negocia: presa o sa-si dezvaluie sursele atunci cand demnitarii o sa-si dezvaluie averile, iar SRI o sa-i dezvaluie pe fostii ofiteri de securitate la CNSAS. Pe aceasta tema disputa pare sa se fi cronicizat: CNSAS n-are acces direct la arhiva, iar SRI nu vrea sa dea arhiva cu sediu cu tot. La ultima confruntare, dnii Andrei Plesu si H.R. Patapievici s-au intalnit (la Antena 1) cu dnii Florin Pintilie, seful arhivelor SRI, si Ion Stan, seful Comisiei parlamentare de control a SRI, comisie atrasa, mai degraba, spre controlarea CNSAS. Fireste ca s-a ajuns iarasi la lista ofiterilor, dnii Plesu si Patapievici regretand ca au acceptat deconspirarea Securitatii de la poale la crestet, intrucat au dat, involuntar, satisfactie fostei politii politice, care avea tot interesul sa-si arate picioarele, dar sa-si ascunda capetele. Trebuia, a remarcat dl Plesu, -sa dam si perechea, era un cuplu informator-ofiter, era un dans in doi-. Vrand sa fie si mai convingatori in regretul lor, cei doi au luat-o, in final, cu cateva note mai sus, cazand in falset: -ne cerem scuze informatorilor pe care i-am deconspirat-. Ei, usurel, sa nu exageram! Adica de ce i-ar cere scuze dnii Plesu si Patapievici lui Dan Oprescu, care si-a turnat din proprie initiativa cel mai bun prieten? Si pe urma, cati informatori si-au cerut scuze? Ultimul deconspirat e fostul director al CURS, dl Dorel Abraham (pereche de dans a maiorului Mocanu), identificat ca informator in dosarul colegului sau Radu Ioanid. Acesta s-a intalnit adesea cu fostii colegi care l-au turnat si care -puteau face minimul gest uman de a spune: imi pare rau, am facut-o, am fost constrans- – dar n-au facut-o. In schimb, au ajuns membrii CNSAS sa le ceara scuze. Pentru ce? Pentru ca in timpul dansului ne-au calcat pe picioare? E nedrept ca informatorii (unii santajati, altii infricosati) ne sunt livrati – selectiv, fireste -, in timp ce corupatorii lor stau linistiti si-si numara miliardele, dar de aici si pana la a cere scuze e un salt de politete prea mare, care risca sa darame eticheta. Politistii care prind trei trepadusi dintr-o banda ce-ar trebui sa faca? Sa le dea drumul: ne cerem scuze, dar nu i-am prins pe sefii bandei, asa ca plecati acasa si iertati-ne de deranj? Si daca totusi ii vom afla si pe ofiteri, lor ce le cerem: scuze sau sponsorizari? Sau ii votam? Cum o fi mai rentabil?