Tenacitate

-Cine doreste si are tenacitate poate dezvolta activitati economice in Romania-, le-a spus presedintele Iliescu investitorilor italieni imbiindu-i sa-si exprime dorinta si sa-si incerce tenacitatea in patria noastra. Aceste conditii sunt totusi insuficiente. Degeaba are omul dorinta si tenacitate daca n-are relatii bune cu puterea. Altfel, are ghinion. S-ar zice ca in tara totul merge ca pe roate si lumea o duce bine daca presedintele e mai mereu peste hotare, la simpozioane, forumuri, aniversari, dezveliri de statui, lansari de carte si concursuri cu arbaleta. Presedintii unor tari mai bogate nu-si permit atatea deplasari – semn ca mai au probleme. De altfel, si dl Nastase pare pe deplin impacat – de vreme ce, seara de seara, buletinele de stiri ni-l infatiseaza admirand biserici satesti, mangaind vacute si intretinandu-se cu grupuri razlete de ascultatori la orele pranzului, cand nimeni n-are nici o treaba pe la noi si abia asteapta sa schimbe o vorba cu cineva la fel de disponibil. E limpede ca Romania e pe drumul cel bun daca presedintele, premierul si ministrii sunt mereu pe drumuri – chiar daca benzina se scumpeste, gazele se scumpesc si ele de la 1 octombrie, iar din ianuarie se va scumpi si gigacaloria facand din plata intretinerii la bloc un adevarat exercitiu de tenacitate. Ce conteaza? Liderii patriei se afla in vizite si contravizite impartind maruntis la intersectii. In fond, de ce nu s-ar plimba si de ce nu s-ar legana in iluzia ca vor castiga? Au scapat de oponentii politici de la vladica (regele Mihai) pana la opinca (sindicatele) iar multe din gurile rele de altadata au amutit. Oare ce dorinta si-o fi pus acum dl Iliescu pe colinele Romei? Sa castige PSD inca o data alegerile ca sa -puna pumnul in gura la tembelii astia de ziaristi- (cum isi dorea senatorul Avram Craciun) si sa puna mana pe toate fondurile europene? Exclus de pe listele PSD, senatorul Serbanoiu a devenit sincer marturisind ca partidul sau -fura la scara nationala, noi ne furam si intre noi, daramite pe ceilalti! Totul e sa ajungem la Cotroceni si la revedere cu placere!-. E vorba, probabil, de placerea de a pieri de pumnul aproapelui – placere atat de des intalnita pe micile ecrane si in presa care considera ca -politica nu mai intereseaza pe nimeni-(de parca betiile fotbalistilor, si crimele boschetarilor ar interesa pe cineva normal) si ca politicul e nevinovat, cum crede dl Cristoiu: -politicul nu controleaza nimic in Romania-. Haida-de! Am fi o tara unicat in lume! Adica PSD n-are culoare politica? Am ajuns deja la o putere apolitica? Cateodata ai impresia ca ignorand ceea ce se intampla, presa insasi devine inamicul propriei libertati.