Dupa ce FMI a eliberat, in premiera absoluta, transele a doua si a treia din acordul cu Romania, iata ca si Banca Mondiala ne-a acordat imprumutul de 330 milioane de dolari pentru PSAL II – ceea ce n-a mai fost o surpriza. Se stie ca cele doua instiuttii sunt ca buzele si cu dintii: cand surade FMI, sclipeste si BM. Abilitatea guvernului Nastase de a obtine succese inaintea rezultatelor este, intr-adevar, remarcabila. Si cum insusi dl Bruce Jackson se va ocupa de imaginea Romaniei (contra cost, evident) nu e de mirare ca la Bucuresti se vorbeste de o vizita a presedintelui Bush, dupa invitatia in NATO, de la Praga. Welcome. Ramane sa cronometram in cat timp va ajunge dl Nastase in caleasca reginei Angliei – mai ales ca printul Radu de Hohenzollern Veringen de Duda se ocupa de integrare sub directa conducere a premierului. Vestile bune nu s-au oprit aici: zilele trecute s-a semnat acordul privind trecerea prin Romania (400 de km) a conductei petrolului caspic spre Europa – lucru care va duce, fara indoiala, la crearea a noi locuri de munca. Intai pentru hotii de benzina, apoi pentru jandarmii care trebuie sa pazeasca oleoductul si, in sfarsit, pentru judecatorii care-i vor achita pe tepari. Dar sa privim si partea buna a lucrurilor – atunci cand se va vedea: vilele noi ce vor strajui drumul matasii. Cu atatea succese, PSD are toate motivele sa priveasca de sus la cei care-i contesta meritele. Si cum PD a refuzat oferta de unificare social-democrata avansata de dl Nastase considerand-o o invitatie -sa furam impreuna-, PSD a replicat atragandu-i atentia ca guvernarea sa a adus tarii 4 miliarde de dolari, in timp ce fosta guvernare pierduse tot atat. Inca o dovada ca banii n-aduc fericirea: poti sa traiesti cu 4 miliarde de dolari mai rau decat atunci cand nu-i aveai. De altfel, multi cetateni nici nu indraznisera sa se atinga de cele 4 miliarde preferand sa se debranseze decat sa-i cheltuiasca. Vorba lui Radio Seuleanu: -sa spunem ceva si despre aceste necazuri dar mai bine nu-. Cu seifurile pline, dupa 600 de zile, premierul Nastase a putut sa renunte cu usurinta pana si la tezaurul depus in Rusia in secolul trecut, aratand ca -ce ne intereseaza la tezaur nu sunt aurul sau obiectele de valoare, ci obiectele de patrimoniu, de arhiva-. Oho, asa de bine stam ca nu ne mai intereseaza aurul? Nu ne mai trebuie nici banii, nici bijuteriile coroanei? Le lasam balta fara sa cerem macar ceva despagubiri? Suntem atat de bogati incat ne permitem sa stergem datoriile altora, dar sa le platim pe ale noastre? Caci imediat ce a renuntat ca un seic la aurul si banii datorati de Rusia, dl Nastase s-a laudat ca -problema datoriei fata de Suedia am rezolvat-o intr-o discutie de un sfert de ora si intre timp am si achitat-o-. Adica, de cand ne-am ajuns si ne-am maritat (vorba dlui Jackson) cu SUA putem sa-i dam un tezaur drept pensie alimentara fostului sot. Avem de unde. In cadrul festivitatilor de logodna, Bucurestiul a gazduit un -remake- al finalei de Cupa Davis de acum 30 de ani disputata intre echipele Romaniei (Nastase, Tiriac) si SUA (Smith, Gorman) soldata, si la reluare, tot cu victoria americanilor. Tiriac a si glumit strigandu-i lui Nastase: -ce, esti prost? Trebuie sa intram in NATO!- starnind astfel zambetele dublului Iliescu-Nastase, precum si a membrilor guvernului care au aplaudat impresionantul spectacol si alaturarea sugestiva a steagurilor american si roman cu putin inainte de Praga. Punct din serviciu! Printre invitatii galei nu s-a numarat nici un reprezentant al opozitiei – desi acestia stiu cel mai bine ce inseamna in -out-.
