Potrivit unui studiu efectuat in 65 de tari, Romania este tara cu cei mai putini oameni fericiti, iar Nigeria, cu cei mai multi. Rezulta ca poti sa fii fericit si intr-o tara nu tocmai fericita, ceea ce suna incurajator. Dincolo de observatia ca fericirea unuia nu seamana cu fericirea altuia, faptul ca Romania are cei mai multi nefericiti nu e de natura sa te faca fericit. De altfel, pana si fericitii de la noi – unde chiar si Preafericitul Teoctist se indoia intr-un interviu de fericirea sa – au adesea idei nefericite. De pilda, cota unica de impozitare (23%), o initiativa ce parea fericita pentru economie (in ciuda dimensiunii ei cam exagerate), a sfarsit prin a-si pierde euforia in sertarele guvernului care a amanat-o pana dupa alegeri – de dragul dlui Iliescu. Presedintele a explicat (la TVR) de ce cota unica nu ne aduce fericirea: intai, fiindca tine de capitalismul -incipient- (de parca noi am avea unul eficient si dezvoltat!) si apoi, fiindca incurajeaza -evaziunea fiscala, coruptia si baga in ceata pe toata lumea-. Prima victima a economiei de ceata a fost chiar dl Iliescu, de vreme ce la Petrosani tocmai marturisise minerilor ca -economia subterana are si o latura pozitiva deoarece ocolind fiscalitatea se creeaza locuri de munca-. De-aia, pesemne, incurajeaza statul economia subterana mentinand impozite ridicate. Aceste performante l-au determinat pe comisarul UE, dl Verheugen, sa declare zilele trecute ca -nu poate garanta incheierea negocierilor de aderare ale Romaniei si Bulgariei in 2004- – desi dna Puwak tocmai fusese la Bruxelles cu poseta plina de privatizari semipreparate, semnate de dl Musetescu intr-o singura zi: ARO Campulung, Roman si Tractorul Brasov si BCR – dintre care cel putin doua (ARO si Roman) au ridicat semne de intrebare chiar din ziua nuntii, cand ziarele au constatat ca mirii celor doua (Crosslander si Pesaka) sunt cam minori iar bonitatea lor este limitata. Initial, dl Musetescu n-a vrut sa ofere detalii asupra bonitatii acestora invocand cutuma -confidentialitatii- apoi insa, sub presiunea salariatilor, a facut cateva consideratii estetice: -e drept, baiatul asta frumos de la Crosslander nu are bonitatea bancii Rotschild dar pentru ARO e suficient-. Trebuie sa fie foarte frumos baiatul asta daca i-a sucit capul in asa hal dlui Musetescu. In fine, cum privatizarile noastre au devenit, din cauza intarzierilor, a datoriilor mari, a hotiilor – o adevarata loterie, se pare ca ultima iarna din mandat a guvernului risca sa devina un anotimp de -disperare si aventura-, cum zicea dl Nastase despre Alianta PNL – PD. Premierul a explicat insa ca a criticat atat de vehement Alianta pentru a biciui propriul partid: -Am vrut sa fac un fel de injectie cu adrenalina colegilor mei-. Ei, acum au ochii injectati. Intre timp, Alianta si-a ales membrii Consiliului National unde dl Stolojan a reusit sa-si impuna consiliera personala si permanenta. Hai, c-a inceput bine! Dl Stolojan a invatat ceva din naravurile puterii: cum sa-ti promovezi aproapele ca pe tine insuti. Iritat, la randul sau, de faptul ca ministrii patati Puwak si Beuran trec drept -oamenii sai-, dl Iliescu a pus lucrurile la punct: -Ce inseamna oamenii lui Iliescu si oamenii lui Nastase? Nastase n-a fost omul meu? Roman n-a fost omul meu? Stolojan n-a fost omul meu?-. De ce s-o fi oprit? Vadim – Zampano n-a fost omul sau? Dl Dan Voiculescu n-a fost omul sau? Intrebarea adevarata e alta: dl Iliescu al cui om o fi?
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane
