Presedintele Poloniei, Aleksandr Kwasniewski, a sosit la Bucuresti pentru a discuta cu dl Iliescu despre NATO, reforme, integrare europeana si alte subiecte prezidentiale. Cei doi presedinti aveau multe in comun atat in prezent cat si din trecut: Kwasniewski a fost si el ministru al tineretului in regimul comunist, a fost si el acuzat de colaborare cu Securitatea – si absolvit – ca, de altfel, si fostul presedinte Walesa, liderul Solidaritatii in cazul caruia s-a dovedit ca acuzatiile se bazau pe documente falsificate. Problema a ramas neconsumata si la noi unde, dupa cum sunt dirijate dezvaluirile si, mai ales, cioburile de dezvaluiri, mai e putin si reiese ca disidentii, opozantii si detinutii politici au fost informatori, in timp ce conducatorii partidului, directorii institutiilor si ofiterii de securitate erau niste victime. Cel putin asa rezulta din dezvaluirile senatorului Adrian Paunescu (furnizate de CNSAS) unde poetii Doinas si Caraion, fosti detinuti politici, il turnau pe el, director de Flacara si de cenaclu, la Securitate – motiv pentru care a ajuns astazi turnat in bronz in cateva scoli ce-i poarta numele. Se vede ca -sistemul- functioneaza si acum dezvaluind numai partile rusinoase ale celor pe care i-a dezbracat dar nu si hidosenia celor care au despuiat. In fine, discutia celor doi fosti ministri ai tineretului comunist, astazi presedinti democrati cu cateva mandate in spate, a debutat cu o surpriza: cea care a captat atentia dlui Iliescu si a intregii asistente masculine a fost prezentabila dna Kwasniewska. Aceasta a starnit o asemenea rumoare (generalului Talpes i s-au scurs – ca lui Napoleon dupa Walewska – si ochii si ochelarii dupa frumoasa poloneza) incat sotul sau, simtindu-se neglijat si usor gelos, a fost nevoit sa-si smulga omologul de sub vraja ei si sa ceara asistentei putina liniste. Au si presedintii onoarea lor de familisti. Aflat zilele trecute intr-o situatie similara, presedintele SUA, omul cel mai puternic de pe planeta, a ajuns pur si simplu sa scrie o poezie de dorul Laurei Bush careia, aflata la Paris pentru incalzirea relatiilor franco-americane, presedintele Chirac ii saruta mana cu galanterie. Instantaneul cu pricina, aparut in toata mass-media, l-a facut pe numarul unu al planetei sa suspine ca Petrarca dupa Laura sa: -o, lumina mea din dormitor, cat de mult mi-ai lipsit, trandafirii-s rosii iar eu sunt din ce in ce mai trist vazandu-l pe frantuz cum iti saruta mana-. Cum s-ar spune la Posta Redactiei: George n-are talent dar are sentiment. Si la noi trandafirii-s rosii si ne inteapa la buzunare: dl Rus a cerut marirea bugetului pentru campania Constitutiei intrucat -mixul informational- conceput de dl Dancu in parti egale – -50% informare si 50% persuasiune- – costa mai mult decat s-a prevazut. Mix informational! Persuasiune! Grozave cuvinte, frumoase sume de bani. Iata o repetitie pentru alegerile de anul viitor cand trandafirii rosii isi vor pune toate mixurile la bataie pentru a persuada electoratul sa-i ude inca patru ani. Guvernul considera insa voturile de la anul ca vor putea fi achizitionate mai ieftin decat anul trecut, asa incat a propus scaderea salariului minim pe economie de la 75 de euro la 70 – semn ca mult-trambitatele cresteri economice cu 5% timp de trei ani la rand ori au fost complet perverse daca au dus la scaderea salariului minim ori au fost furate. Chix informational: cine a furat cele trei cresteri? Persuasiune: naiba sa-i pieptene.
