Căderea moţiunii PD-PLD, menită să separe, în cădere, taberele de pe scena politică, mai rău le-a încurcat după ce PSD şi PRM s-au spălat pe mâini de vot ca Pilat din Pont. Dl Ponta a descris pontul: -nu participăm la vot pentru ca lumea să vadă că între grupul de interese al preşedintelui şi cel al premierului este o ură de moarte şi că sunt la fel de vinovate-. Aşadar, lăsaţi să se descurce singuri, foştii aliaţi liberali şi democraţi s-au luptat între ei iar scorul a fost la mustaţă (115 la 112) după o dezbatere care a îmbinat de minune neplăcutul cu inutilul. Văzându-i pe foştii aliaţi cum se insultă ca nişte ţaţe (-în 2003 v-am cules de pe drumuri, colegi democraţi- zicea dl Haşotti), cum alintă copiii vecinului (-între copiii naturali ai dlui Iliescu şi bastarzii dlui Iliescu, îi prefer pe cei naturali-, a mărturisit dl Crin Antonescu) şi cum se ameninţă (-râdeţi şi glumiţi dar la alegeri o să plătiţi- i-a avertizat dl Berceanu pe liberali), te-apuca, vrând-nevrând, nostalgia. Unde-s moţiunile de altădată? Unde-s taberele de odinioară? Când dreapta lupta cu stânga, adică PNL şi PD cu PSD şi PRM? Trecut-au anii, înhăţat-au banii – şi acum luptă între ei ca talibanii. Deşi a rămas la guvernare doar pe trei voturi, premierul Tăriceanu n-a părut îngrijorat. A lansat apeluri la muncă, pace şi colaborare pentru -a construi împreună o Românie europeană-, a invocat nevoile cetăţenilor de care-şi aduce aminte numai când are propriile nevoi şi a promis -să lase politica deoparte- şi să-şi cultive în continuare mândria: -sunt mândru de acest guvern şi de tot ce am realizat pentru România-. Mândria dlui Tăriceanu a cam avut de suferit, totuşi, după jalnicul fratricid din Parlament lipsindu-l de satisfacţia de a se mai pretinde susţinut de 306 voturi. Nici dl Boc n-are cu ce se mândri: înaintea moţiunii PD a încercat să corupă UDMR să iasă de la guvernare dar liderii uniunii, deja corupţi, au refuzat. Prompt, preşedintele Băsescu l-a suspendat din funcţie pe ministrul Zsolt Nagy, aflat în anchetă penală dar l-a avansat în grad de general pe liderul PD Sălaj, Viorel Stanca, fost ofiţer de securitate şi anchetat, la rându-i, pentru evaziune fiscală. Asta de bine ce tocmai vorbea de legea lustraţiei pe care PNL şi-a revendicat-o imediat în numele trecutului său – din care dl Tăriceanu şi-a luat o halcă: -de 17 ani sunt alături de PNL-. Zău? Care 17 ani? Dl Tăriceanu uită că în *90 a spart PNL şi a plecat cu PNL-AT alături de FSN? Şi că vreo câţiva ani buni a lipsit din PNL? De fapt, te întrebi dacă (din păcate) nu lipseşte şi acum din PNL – şi chiar din liberalism, din care o şterge din ce în ce mai des.
