Trepte

Presedintele SUA a facut anuntul crucial privind soarta lui Saddam: daca-n 48 de ore nu paraseste Irakul, urmeaza o interventie militara de care ne mai despart doar cateva zile. Ar fi fost de asteptat ca-n cele 48 de ore ale ultimatumului, miscarile pacifiste care anuntau -un lant viu- impresionant sa se mobilizeze impotriva lui Saddam, cerandu-i sa-si crute tara si de razboi, si de dictatura – dar nu s-a intamplat asa. Faptul ca razboiul in Irak a devenit iminent nu-i o fericire: bietul popor irakian trebuie sa suporte si un razboi, dupa ce a indurat o dictatura care i-a adus numai mizerie si necazuri. In plus, momentul adevarului a prins comunitatea occidentala suficient de dezbinata pentru a putea vorbi de pagube colaterale chiar inainte de inceperea bombardamentelor: Rusia, Franta, Germania si China cer continuarea inspectiilor ONU, iar SUA, Anglia si Spania considera ca Saddam a avut suficient timp sa se dezarmeze si ca -fereastra diplomatiei s-a inchis-. Aflate de o parte si de alta a ferestrei, SUA si Franta continua sa-si faca reprosuri prin geam, fara sa se mai auda una pe alta. S-ar zice ca tarile occidentale se afla pe trepte diferite de reactie fata de pericolul terorismului desi istoria a oferit lectii dure fiecareia intre ele. Rusia, Germania si China – care au trecut ele insele prin dictaturi (comuniste sau naziste) – se cred prea devreme imunizate iar Franta, ocupata temporar de nazisti, pare sa fi ramas sensibila numai pe jumatate la acest pericol, in timp ce SUA, patite cu nazismul si comunismul acestora – impotriva carora au fost nevoite sa intervina dupa ce acestea au devorat cateva zeci de milioane de victime – nu vor sa repete aceeasi experienta si cu terorismul, lasandu-l sa actioneze pana cand va fi ori prea tarziu, ori prea costisitor de oprit. Nici macar despre afurisita de pneumonie -atipica- provenita din Asia si despre care se spune ca nu lasa nici o sansa diplomatiei medicale nu stim daca e un pericol natural ori un produs de laborator aruncat pe piata razboiului global. Surpriza acestor zile cruciale este ca dl Iliescu n-a ratat momentul adevarului si a publicat in -The Washington Post- articolul -Exemplul Romaniei- unde, facand o paralela intre dictatura lui Saddam si a lui Ceausescu, arata ca -romanii inteleg necesitatea unei interventii militare impotriva unui regim represiv-. Ce succes jurnalistic pe dl Iliescu! A scris patru articole in viata sa si a si ajuns sa publice in presa americana. S-ar putea sa castige pe articol cat salariul de presedinte pe cateva luni. In ziua cand i-a aparut articolul, dl Iliescu se afla tot in documentare, in Oltenita natala, unde a vizitat o portiune de autostrada, o ferma de porci si unde a militat pentru zone turistice cu specialitati culinare locale: -era candva celebru la Giurgiu crapul la carton, va invat eu tehnologia-. Localnicii care l-au intampinat n-aveau insa bani nici de carton, darmite de crap. Presedintele stia tehnologia si la purcelusi: -bunicul avea o scroafa; cand facea purcei, oprea unul pentru taiat si o alta scroafa, pe restul ii vindea-. Tehnologia e depasita: intre timp, la noi s-a cam urcat scroafa-n copac. Aflati in preajma, ministrii Mitrea si Agathon au promis ca se vor ocupa de Oltenita (drumuri, gaze, locuinte), astfel ca ea sa ajunga asa cum o tinea minte dl Iliescu: -cand eram mic, Oltenita era considerata un fel de Oxford in comparatie cu Calarasiul-. Care era un fel de Cambridge. De, asa-i cand cresti mare, iti raman orasele mici.