Triumviratul

A inceput scoala si, conform traditiei, oficialii s-au prezentat la inaugurarea noului an scolar. Parlamentarii si-au luat chiar cateva zile de vacanta pentru a fi in mijlocul elevilor, acolo unde, multora dintre ei, le-ar fi si locul. Invatamantul romanesc e variat: avem scoli de lux, dotate cu calculatoare si laboratoare proaspat amenajate, unde si premierului Nastase mai ca-i venea sa inceapa din nou ciclul elementar, si avem, bineinteles, si scoli uitate de lume, coscovite, gata sa se prabuseasca. Ai de unde alege. Soacra premierului, de pilda, trebuie sa scoata din pusculita alte 20.000 de dolari pentru studiile nepotilor sai la Scoala Americana – pentru a le asigura viitorul potrivit. Fortandu-si norocul in a ghici viitorul, dl Brucan si-a inceput noul an profetic anuntand ca alegerile anticipate asupra carora revine adesea dl Nastase sunt o certitudine – desi dl Iliescu considera ca -nu exista elementele constitutionale- pentru aceasta chestiune: -eu nu vad nici un fel de element, de argument care sa pledeze pentru asa ceva-. Faptul ca pledeaza dl Nastase nu e suficient? Piedicile din Constitutie, unde dizolvarea Parlamentului nu e posibila decat dupa ce plenul acestuia respinge de doua ori votul de incredere in Guvern – nu sunt de netrecut daca exista vointa politica. La nevoie, PSD se poate tranti singur la podea de doua ori strigand de durere. Cine l-a vazut pe Dan Iosif tavalindu-se prin sediul Guvernului in legislatura trecuta stie ca PSD are destui cascadori pentru asemenea scene. Alt element care ar justifica retinerea dlui Iliescu ar fi propria-i soarta. In 2003, dansul n-ar putea candida la alegerile parlamentare (fiind presedinte) si ar risca sa ramana, la sfarsitul mandatului, fara scaun de senator. Nu ca l-ar fi onorat prea mult cu sezutul in precedenta legislatura, dar cand esti in afara Parlamentului nu se uita nimeni la tine. Cum nu se uita la dl Constantinescu, de exemplu. Sau cand se uita, ii umfla rasul. Dl Brucan a rezolvat problema efectuand alegeri anticipate si la Presedintie, dupa care ne-a comunicat rezultatele: i-a iesit castigator -triumviratul-: Nastase – presedinte al tarii, Iliescu – presedinte al PSD si Stolojan – premier. Fireste, daca PNL obtine 15% in alegeri, ceea ce in hartiile dlui Brucan era ca si facut. O fi pamantul rotund, dar asta nu explica de ce trebuie sa ajungem dupa 13 ani de democratie la o formula din clasele ei primare si nici ce progrese am facut daca nu avem alta solutie decat triumviratul Nastase-Iliescu-Stolojan, al carui singur merit e ca-l exclude pe C.V. Tudor din orice calcule. Si dl Basescu, nimic? Nu exista in alegeri? Sau soarta lui e pecetluita prin alaturarea pe care a facut-o dl Gusa, bagandu-l cu forta alaturi de C.V. Tudor: -la PRM n-avem decat trompeta, la PD, tot numai trompeta-. Adica, dispar cei cu trompeta, raman cei cu trompa. In realitate insa, nu trompeta conteaza, ci ceea ce canti cu ea. Daca e sa gasim -afinitati elective-, mai degraba le-am putea gasi intre PSD si PRM – si nu prea departe de zilele noastre: in guvernarea trecuta, si PRM, si PSD erau impotriva NATO, iar in timpul mineriadei din *99, in timp ce Vadim cerea in Parlament dizolvarea tuturor institutiilor democratice si inlocuirea lor cu un Comitet muncitoresc revolutionar, -un grup de revolutionari, in frunte cu Dan Iosif, avea de gand sa-i astepte pe mineri sa treaca Dealul Negru si sa faca la Pitesti jonctiunea cu ei, dand astfel marsului ortacilor alura unei revolte populare- (Radu Vasile, -Cursa pe contrasens-, Ed. Humanitas). Asa incat, mai bine cu trompeta decat cu tarnacoapele.