Înainte de a intra cu toții în sărbătorile de Crăciun (despre care Ion Călinoiu, PCJ de PSD de Gorj zicea că înseamnă „învierea Domnului”), Camera Deputaților a votat legea care permite șefilor de partide să beneficieze (gratuit dar la cerere) de escorta SPP. Super! De când voiam să-i vedem pe câțiva sub escortă. Dar nici cu SPP nu ești în siguranță dacă nu ești în tabăra care trebuie. Ana Blandiana a povestit zilele trecute cum, în timpul lui Emil Constantinescu, sepepiștii de la Cotroceni se antrenau la sală țintind în portretul președintelui. Se pare că l-au nimerit căci acesta s-a declarat învins de securiști – atât de învins încât a ajuns să-i susțină la prezidențiale pe candidații PSD. Ultima oară l-a susținut (chiar în scris) pe Ponta care acum a declarat că „dacă va fi pus pe listele PSD va candida” mărturisind apoi presei că a demisionat întrucât „cei care doreau schimbarea erau dispuși la propriu și la figurat să calce pe cadavre”. Adică? Ce trebuia să facă Strada? Să nu-i ceară demisia nici după tragedia de la „Colectiv”? Dar el cum era mereu în stradă și la propriu și la figurat cerând demisia guvernului Boc? Ca să candideze însă, Ponta trebuie să aștepte verdictul justiției – unde anul viitor expiră mandatul dnei Kovesi la DNA. Întrebarea-cheie este: va primi dna Kovesi un nou mandat? Noul ministru al Justiției, Raluca Prună, a dat la această întrebare un răspuns amețitor: întâi a zis că e prematur să se pronunțe, ceea ce era înțelept. Numai că nu s-a putut opri din antepronunțat: cică „societatea e atât de antagonică” încât reînvestirea unei persoane care și-a dovedit competența și eficiența „ar expune acea persoană criticii unei părți din societate”. Mai exact, a penalilor și a corupților! Criticile din societate nu pot fi însă evitate nici dac-o numești pe Fecioara Maria. Mereu s-ar găsi cineva să hulească. Iar a ezita în reînvestirea dnei Kovesi din cauza criticilor înseamnă teamă de competență și cedare în fața corupției. Sigur, lucrurile sunt departe de a se fi stabilit și probabil că nici dna Prună nu și-a distilat încă opțiunile dar a greșit pronunțându-se așa cum a făcut-o și trezind neîncredere în felul său de a raționa. Mă rog, poate că dna Prună a avut un moment de uitare, o clipă de rătăcire, cum li se întâmplă multor doamne tehnocrate când se trezesc în antagonie politică taman de sărbători. Un sondaj („Starea Nației” TVR) făcut la sat a demonstrat că absolut nimeni din cei întrebați, nici măcar bătrânele care veneau de la Biserică, nu știau în ce dată este Crăciunul. Poate că asta e credința absolută: să crezi fără să știi. Sau, auzindu-i pe cei aleși și numiți, să nu mai știi ce să crezi. Antagonie și extaz. La anul și la mulți ani!
