Tocmai când clasa politică a intrat în vacanţă parlamentară, scena politică a intrat în dezbateri cu adevărat serioase: resursele financiare pentru creşterea durabilă a pensiilor şi distrugerea spaţiului verde în Capitală – în urma căreia -micul Paris- a devenit verde de Paris otrăvind şi scurtând viaţa bucureştenilor cu patru ani. Asta până mai ieri când zona verde era doar înjumătăţită. Acum însă Capitala a intrat în deşertificare prin distrugerea sistematică a parcurilor, tăierea copacilor şi creşterea zilnică a poluării. Probabil însă că nici dezbaterea despre finanţarea pensiilor şi nici cea despre deşertificarea Capitalei nu căpătau amploare dacă nu intrau în războiul politic actual. Dacă preşedintele Băsescu nu era interesat să amendeze superficialitatea premierului Tăriceanu probabil că poziţia sa în privinţa legii pensiilor ar fi rămas neexprimată. Tot astfel dacă afaceristul Costică Costanda nu punea mâna pe o zonă din Parcul Bordei pe vremea dlui Băsescu şi nu câştiga dreptul de a defrişa şi construi în el pe vremea dlui Videanu, probabil că nici scandalul verde nu era. În fond, acelaşi Costică Costanda a mai făcut rost de câteva terenuri în Primăverii (în Guvernarea Năstase) unde a mai ras un părculeţ şi a construit nişte vile pe care le-a vândut pe bani grei (inclusiv Guvernului Năstase) fără ca cineva să se enerveze. Cum a ajuns pleonasticul Costică Costanda să deţină terenuri în Satul Francez (în schimbul cărora a primit Parcul Bordei), şi terenuri în Primăverii? Simplu: cumpărând -drepturile litigioase- ale proprietarilor şi moştenitorilor resemnaţi după ani şi ani de alergătură în zadar. Sigur, nu orice Costică are acces la reţetă: trebuie să aibă o -structură- la rădăcină. Pe scurt, băieţii deştepţi din terenuri sunt acei intermediari – minune care după ce cumpără drepturile litigioase îşi utilizează reţeaua din Justiţie, Administraţie, Guvern, etc, câştigă rapid proprietăţile şi încep defrişările, construcţiile şi vânzările astronomice. Aşa a ajuns Costanda din Bordei să strice liniştea Palatului Cotroceni. Mă rog, nu-i prima dată în istorie când între bordeie şi palate se iscă o luptă de clasă politică. Necazul e că victimele sunt bucureştenii – siliţi să vadă cum oraşului lor i se extirpă zilnic plămânii, i se astupă căile respiratorii şi i se îngroaşă arterele de circulaţie – după ce dl Videanu a spart zeci de bulevarde deodată în loc să le fi făcut pe rând, ca orice om sănătos. Dl Băsescu care si-ar dori -un prim ministru PD- – poate chiar pe dl Adriean Videanu? – ar putea să-i pună pofta-n cui semnalându-i cacofonia din Capitală: Adrieane, nici nu ştii ca cine începi să fii.
