La Sibiu, în zilele 23-26 octombrie 1861 se înființa Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, ASTRA, ce avea ca scop „înaintarea literaturii române și cultura poporului român în deosebite ramuri prin studii, elaborare și editare de opuri, prin premii și stipendii pentru diferite specialități de știință și arte“. Al. Mocioni, unul dintre vicepreședinți, o definea ca „expresie a solidarității și unității noastre pe plan cultural”. În Aula Academiei Române a avut loc o sesiune științifică organizată de Secția de Filozofie, Teologie, Psihologie și Pedagogie și Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român. În cuvântul de deschidere, acad. Dan Berindei, vicepreședinte al Academiei Române, a subliniat că ASTRA „a îmbrățișat cultural națiunea, a ajutat-o în mersul ei înainte, la integrarea ei în ansamblul mare al națiunii, dar și la integrarea ei europeană, în modernitate” și a premers cu cinci ani înființarea Societății Literare Române, devenită Academia Română. Au urmat comunicările susținute de prof. Dumitru Acu, președintele Asociațiunii Transilvane ASTRA – „Trecutul și prezentul Asociațiunii ASTRA”; ÎPS Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului, Mitropolitul Ardealului – „Mitropolitul Andrei Șaguna și Asociațiunea ASTRA”; P.S. Mihai Frățilă, episcop vicar greco-catolic de București – „Mitropolitul Alexandru Sterca Șuluțiu și Asociațiunea ASTRA”; acad. Ionel Valentin Vlad, vicepreședinte al Academiei Române – „Asociațiunea ASTRA și cultura românească”; acad. Alexandru Surdu, președintele Secției de Filozofie, Teologie, Psihologie și Pedagogie – „Despărțământul Central-Brașov al ASTREI”; pr. prof. Mircea Păcurariu, membru corespondent al Academiei Române – „Asociațiunea ASTRA și biserica”; lect. dr. Silviu Borș, directorul Bibliotecii ASTREI; dr. Valeriu Olaru, directorul Complexului Național Muzeal ASTRA – „De la Muzeul la Complexul Asociațiunii”. A fost o emoționantă lecție de istorie sintetizată de acad. Valentin Vlad: „ASTRA a luat naștere ca urmare a unirii generațiilor de români din timpul monarhiei Austro-Ungare și a continuat ideile îndrăznețe ale Programului din mai 1848 al Adunării Naționale de pe Câmpul Libertății, unde cei 40.000 de reprezentanți ai poporului român s-au ridicat împotriva feudalismului pentru o viață națională proprie și pentru cultura poporului român, singura fortăreață de apărare a ființei naționale românești… Aprobarea întemeierii s-a datorat unor considerente de ordin politic , dar trebuie subliniat rolul pe care l-au avut doi mari Părinți ai bisericilor ortodoxă și greco-catolică – Andrei Șaguna și Alexandru Sterca Șuluțiu.”
Pe firul tradiției
Primul care a avut ideea înființării unei Societăți literare a românilor a fost Avram Iancu și împreună cu Axente Sever și Simion Bărnuțiu au propus înființarea ei încă din 1852. În 1860, Ioan Pușcariu se adresa celor trei milioane de români din Imperiul habsburgic, îndeosebi intelectualilor, pentru înființarea unei „reuniuni pentru cunoașterea literaturii și culturii românești”. Ion Rațiu, viitorul președinte al Partidului Național Român, a întocmit un memoriu către autoritățile statale solicitând aprobarea funcționării legale a „Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român”, semnat de 171 de români între care episcopul de atunci Andrei Șaguna, mitropolitul Alexandru Sterca Șuluțiu, Timotei Cipariu, George Barițiu, Ioan Axente Sever, Iacob Bologa, Gavriil Munteanu. Memoriul a fost trimis guvernatorului Transilvaniei care a cerut un proiect de statut. Cerința fiind îndeplinită, a urmat înființarea „adunării constituante” și pe 23 octombrie 1861 a avut loc prima adunare generală, la care au fost invitați „toți inteligenții (intelectualii) națiunii noastre care voiesc a fi membri”. Semnificativ, s-a creat și un fond de 5.600 de florini, sumele cele mai mari sume fiind dăruite de cei doi capi ai Bisericilor ortodoxă și greco-catolică. Din primul comitet de conducere făceau parte Andrei Șaguna, personalitate emblematică, zilele trecute canonizat de Biserica Ortodoxă Română, președinte, Timotei Cipariu, vicepreședinte, George Barițiu, secretar, un comitet format din 17 membri. A fost stabilit ca președinte al Asociațiunii să fie, pe rând, unul dintre conducători celor două biserici românești. Tot atunci au fost aleși alți cărturari ardeleni care trăiau atunci în Țara Românească și Moldova (Aron Florian, Simion Bărnuțiu, August Treboniu Laurian, Aron Pumnul ș.a.), oameni de cultură din toate ținuturile românești. Cuvântul a fost întărit prin fapte și, doar la câteva zile, au fost date zece burse unor studenți meritoși pentru anul școlar 1861/62.
Apostoli ai culturii naționale
Născută „pentru a pune la lucru națiunea română pe câmpul nesfârșit al culturii” cum afirma Andrei Bârseanu, într-un timp vitreg pentru români, ASTRA a izbutit să cultive ideile de luptă pentru emancipare culturală, contribuind, ca și Academia Română, la marea biruință de la 1 decembrie 1918. Asociațiunea s-a organizat pe criterii teritoriale în despărțăminte (filiale) centrale, județene și de plasă și, treptat, și-a extins aria în Banat, Bihor, Basarabia și Dobrogea. Dintre împlinirile ASTREI au fost prezentate: apărarea și cultivarea limbii române, cu toate componentele ei (ortografie, gramatică, vocabular), înființarea unor biblioteci, începând cu Biblioteca Centrală din Sibiu, de școli, editarea unor reviste cum au fost „Transilvania”, „Gazeta Transilvaniei”, „Țara noastră”, „Foaia poporului” ș.a., conservarea valorilor culturale și istorice în colecții și muzee (Muzeul Asociațiunii din Sibiu, Muzeul Avram Iancu de la Vidra, Muzeul Unirii de la Alba Iulia), ridicarea a zeci de monumente, organizarea unor concursuri, simpozioane, spectacole artistice sau tabere și încă multe alte. Prin toate, ASTRA a reușit să unească sufletele tuturor românilor și să ajute la „păstrarea specificului românesc și întărirea solidarității naționale”, cum aprecia Onisifor Ghibu. Imaginea-simbol a ASTREI rămâne „Enciclopedia României”, tipărită în trei volume între anii 1898-1904, o capodoperă a genului editată sub îndrumarea lui Corneliu Diaconovici cu un dublu rol – cultural și politic.
Dar, cum s-a subliniat, ceea ce nu au reușit guvernele maghiare au reușit comuniștii români care au decis, în 1948, desființarea Asociațiunii. A fost doar începutul, urmat de confiscarea patrimoniului ( nici astăzi restituit), a tuturor fondurilor și distrugerea bunurilor. S-a încercat să se facă totul ca spiritul ASTREI să fie dat înfrânt și uitat, dar rezistența prin cultură și-a dovedit, încă odată, puterea. Spiritul ASTREI nu s-a stins, a mocnit încet și când conjunctura politică a permis a izbucnit cu tăria forței care i-a dat naștere. Au apărut primele lucrări despre ASTRA, să se vorbească despre rolul ei formator de conștiință și istorie. Din 1961 au fost reînființate centre la Târgu Lăpuș, Sibiu, Săliște. La începutul anului 1990, foștii membri împreună cu intelectuali mai tineri au reaprins spiritul ASTREI și au apărut, aproape simultan, centre în mai multe localități – Dej, Brașov, Buzău, Arad, Năsăud iar la 21 aprilie s-a desfășurat, după 47 de ani, prima adunare generală la Sibiu. Un nou început și un bilanț care onorează pe membrii de azi ai ASTREI – 40 de monumente, dezvelirea a zeci de plăci comemorative, înființarea de biblioteci, tipărirea a peste 200 de cărți, 14 reviste, acordarea de burse, festivaluri, simpozioane. Acum sunt 53 de despărțăminte în țară, 14 în Republica Moldova, cinci în Serbia și două în Ucraina, în total peste 8.000 de membri care, ca și înaintașii lor, fac apostolat pentru apărarea și dezvoltarea culturii naționale, încercând și reușind să se adapteze la exigențele timpului fără să-și dezmintă menirea.
Se mai aud voci, din nefericire ale unor români, care încearcă să acrediteze ideea că nu ar mai fi nevoie de activitatea Asociațiunii. Răspunsul l-a dat, în urmă cu două decenii, acad. Ștefan Pascu: „După cum Academia Română nu și-a pierdut rostul, renăscând ca pasărea Phoenix, tot așa nici ASTRA, renăscută și ea, nu și-a pierdut rosturile deoarece idealurile solidarității naționale și duhul Albei Iulii, împreună cu idealurile lui Avram Iancu sunt tot atât de necesare astăzi și vor fi și mâine, totdeauna.”
Cu recunoștința cuvenită pentru tot înseamnă ASTRA în istoria și cultura noastră, tradițională urare:Vivat, crescat, floreat!
Elena Solunca Moise
