Savantul, Profesorul, Omul
Și în acest an, foștii studenți, colaboratori și prieteni ai acad. Nicolae Cajal s-au reîntâlnit pentru a cinsti memoria celui care a fost deopotrivă un mare savant, un profesor de excepție și un om a cărui înțelepciune și generozitate nu are cum să fie uitată. În deschiderea simpozionului, acad. Ionel Haiduc, președintele Academiei Române, sublinia că acad. Nicolae Cajal a fost un om iubit și respectat, "o personalitate care nu numai prin opera sa științifică este demn de cinstea noastră, dar mai ales prin omenia sa, care a lăsat o amprentă asupra Academiei, asupra titlului de academician și de vicepreședinte al Academiei Române". Dincolo de remarcabilele sale merite științifice, rămâne, pentru acad. Virgiliu N. Constantinescu, "Omul Cajal, care a însemnat bunătate, blândețe, înțelepciune", calități ades invocate ca incontestabilă recunoaștere a unui model de demnitate. Animat de o imensă dragoste față de semenii săi, de o profundă înțelegere pentru problemele lor, n-a întârziat niciodată să-i ajute, convins că "să faci binele este un privilegiu pentru tine". Ca om de știință a publicat peste 400 de studii și lucrări apărute în țară și peste hotare, îndeosebi în domeniul virusologiei, și în semn de recunoaștere a valorii contribuțiilor sale a fost ales membru a numerose societăți științifice internaționale de prestigiu. Și-a venerat înaintașii, îndeosebi pe Ștefan S. Nicolau pe care îl numea "părintele său spiritual", și în dorința ca exemplul lor să dăinuie le-a dedicat studii, cum a făcut-o și pentru alți savanți români, considerând că este o datorie să menționeze aportul lor la dezvoltarea cunoașterii.
Cu iubire și grijă părintească a format generații de specialiști, unii dintre ei personalități ale științei naționale și internaționale, toți păstrându-i o vie și caldă recunoștință. Vorbind despre Profesor, acad. Laurențiu M. Popescu își amintea cum la începutul carierei univesitare i-a spus: "tu ești ca și copilul nostru". Ca director al Institutului de Virusologie al Academiei Române, N. Cajal a dezvoltat o adevărată școală națională de virusologie și cercetările sunt dezvoltate de foștii studenți și colaboratori. Prof. Costin Cernescu, membru corespondent al Academiei Române, "un copil al lui N. Cajal", se consideră dator să-i dedice lucrările științifice pe care le elaborează. A făcut-o și acum publicând lucrarea "Gripa. Studiu critic", apărută la Editura Academiei Române. În alocuțiunea sa, prof. Irinel Popescu a pornit de la ideea că activitatea unui om de valoare se poate răsfrânge într-un mod nebănuit asupra întregii activități științifice. "În fond, transplantul românesc de azi este ceea ce este și datorită imunologiei de transplant, ca atare și datorită lucrărilor pe care le-a întemeiat N. Cajal în România". Semnificativ, multe dintre comunicările științifice prezentate de-a lungul celor trei zile ale simpozionului au fost din domeniul imunologiei.
Oricât am discuta ne reîntoarcem la Omul Cajal pe care timpul trecut de la plecarea dintre noi ne ajută, cum afirma acad. Victor Voicu, să-l prețuim la adevărata valoare a calităților lui. Dragostea sa pentru oameni se răsfrânge în dragostea care i se poartă, ca "singura legătură făcută să dăinuie în timp". Neîndoielnic rămâne un reper moral, caracterizat de "fidelitatea față de principii, respectul față de om, față de colegi, față de înaintași, gândul bun și fapta bună". Evocând timpul care i-a apropiat, acad. Răzvan Theodorescu a vorbit și despre soții Cajal: "O miraculoasă pereche coborâtă de pe o altă planetă pentru care generozitatea fără limite… Păreau a nu vedea răul, a nu și-l mai aminti, iar suprema politețe a lor era surâsul plin de iertare". Pentru toate, avem datoria "să nu uităm și să mărturisim". Exemplul său supraviețuiește, iar Adrian Barbu l-a descifrat în inteligenta corelație dintre oportunism și rafinament. Evocându-și tatăl, Irina Cajal, care, împreună cu dr. D. Iordănescu, este artizanul acestor manifestări științifice, l-a integrat în tradiția școlii medicale românești, care "a cultivat nu doar competența și excelența, ci și respectul față de demnitatea și identitatea persoanei", într-o "filosofie a elogiului omului".
Au urmat aproape 80 de comunicări și prezentări de postere, susținute de cercetători români și de peste hotare. În toate rămâne suveran Omul Cajal și parcă îl auzeam citând, ca odinioară, ruga lui Maimonide: "Doamne pune în inima mea iubirea de știință și de făpturile Tale…"
