Orice vernisaj este un eveniment in sine; pentru artist, pentru amatorul de arta, pentru eventualii colectionari. In ultimii ani, unele galerii de arta au hotarat sa organizeze sau macar sa gazduiasca un tip mai special de vernisaj si de expozitie, bine cunoscut in lumea occidentala si care pare sa devina o cutuma si in Romania: evenimentul cultural cu componenta caritabila. Un astfel de loc este Galeria de Arta Vernescu la care o licitatie in beneficiul Asociatiei Handicapatilor s-a desfasurat luni seara.
Casa Vernescu. O veritabila secventa a vietii bucurestene, desfasurata de la inceputul secolului XIX pana astazi, cand cu fast, cand mai modest sau, in orice caz, cu exagerata discretie. A fost construita, la 1821, de boierul Filip Lens, fiu al contelui Jean-Baptiste Linche, francez din Marsilia, devenit secretarul de limba franceza al domnitorului Constantin Racovita. La casatoria sa cu Lisaveta Balotescu-Carpinisanu, casa ii este oferita acesteia ca dar de nunta. Dupa moartea lui Filip Lens, in 1853 (anul de inceput al Razboiului Crimeii), vor functiona aici, rand pe rand, Colegiul Militar, Ministerul de Razbel, Statul Major al armatei rusesti. In vremea acestei ultime destinatii, va fi vizitata de marele scriitor rus Lev Tolstoi. Trecuta de doua ori prin foc, prima data in 1822, cand boierul Lens o reface, transformand-o in cea mai frumoasa cladire a Bucurestilor acelui timp, si apoi in 1882, casa este vanduta, patru ani dupa acest al doilea incendiu, unui avocat si politician renumit, Guta Vernescu, fondator al Partidului Liberal. Fin intelectual, Vernescu hotaraste sa incredinteze vila, spre refacere, arhitectului Ion Mincu, care adopta pentru ea un stil eclectic, foarte pretuit la sfarsitul secolului XIX. Interioarele sunt decorate cu marmura, stuc aurit, iar in 1890, casa este pictata de G.D. Mirea. Casa Vernescu devine locul de intalnire al protipendadei bucurestene, oameni politici, oameni de arta si, evident, toate elegantele Bucurestiului. Balurile de aici sunt vestite, ca si scanteietoarele conversatii de salon. Este ultima perioada de glorie inainte de 1990. Cumparata de stat, Casa Vernescu gazduieste mai multe ministere, trece apoi in stapanirea Armatei Rosii, a guvernului Groza, devenind casa de protocol. In 1990 este atribuita Uniunii Scriitorilor din Romania, iar in 1993, restaurata, devine actualul Casino Palace.
Acesta este locul in care, incepand din luna mai a acestui an, Casa Vernescu, in colaborare cu Centrul de Protezare Auditiva Audio Nova si S.C. Ortopoedica, a initiat licitatiile de binefacere. Inceputul l-a facut pictorul Dragos Vitelaru. Au urmat Bogdan Pietris (iulie), Marcel Chitac (octombrie), Ovidiu Avram si Corneliu Brudascu (noiembrie). Expozitia vernisata luni seara apartine plasticianului Vasile Pop Negresteanu. Nascut in Negrestii Oasului in 1955, studiaza arta monumentala si restaurarea la Academia de Arte din Bucuresti, avandu-i ca profesori pe Vasile Celmare si Nicolae Groza. Incepand din 1978, este prezent in toate expozitiile oficiale si deschide personale la Negresti, Baia Mare, Satu Mare, Cluj, Zalau, Carei. Publicul bucurestean i-a putut vedea creatiile in galeriile Orizont (1994), Sala de expozitii a Parlamentului (1997), Ar*Tei (1997), Apollo (2002). Se remarca, de asemenea, prin numeroase participari la expozitii colective in strainatate, avand si personale in Italia, unde este distins cu Premio ROMA – Artistul Anului 2000. Lucrarile sale de pictura se afla in colectii muzeale si particulare din tara si din strainatate. Cateva creatii de arta monumentala ii jaloneaza activitatea: fresca Sacrificiul Brancovenilor de la Muzeul Manastirii Brancoveni, compozitia in ulei Cina cea de taina din capela Spitalului din Negrestiul natal, Incoronarea fecioarei Maria in prezenta Apostolilor (ulei pe panza) din Biserica Greco-Catolica -Sfanta Maria- din Baia Mare.
Expozitia de la Casa Vernescu poarta titlul sugestiv si programatic Am venit sa colindam. Este evident dedicata sarbatorilor Craciunului si isi trage seva, ca intreaga pictura a lui Vasile Pop-Negresteanu, de altfel, din traditiile locurilor natale. O galerie de colindatori, de masti, de portrete, de scene ale vietii rustice, tratate intr-un amestec de sobrietate si manierista eleganta, ocupa peretii galeriei. Personaje emblematice, cu chipurile mai mult sau mai putin acoperite de mastile ritualurilor de sfarsit si inceput de an, se profileaza pe fundalul de culoare inchisa (de obicei negru), pete de alb cu scanteieri de rosu, aducand parca de dincolo de panza tabloului un mister de atata vreme familiar si inca necunoscut. Exista in lucrarile lui Vasile Pop Negresteanu un dramatism necomplicat amestecat in ritualul pe jumatate crestin, pe jumatate pagan al colindarii. Siluetele au o gratie speciala, data de efilarea personajelor, si, de multe ori, o nelinistitoare ambiguitate. Artistul -lucreaza- culoarea cu forta, cu un simt evident al extragerii unui maximum de expresivitate.
In sala arhiplina a galeriei, in pofida zapezii de afara, in prezenta ministrului secretar de stat, Ion Antonescu, dupa mica si amuzanta demonstratie de ceteras si fluieras a pictorului, una dintre lucrari, Baiatul cu fluier, a fost licitata in scopul caritabil amintit. Licitatia a avut un singur ofertant, astfel incat pictura a fost achizitionata la pretul de pornire, deloc neglijabil, de 700 de dolari. Lor li se va adauga o cota parte din suma obtinuta din eventualele vanzari din expozitie.
Seara de la Galeria Vernescu, se poate spune, a inaugurat seria colindelor de Craciun. L-au insotit pe artist micii colindatori din Negresti, dar si artisti populari din zona, care au dat son instrumentelor specifice.
Situat intre cultural si monden, evenimentul de la Casa Vernescu a demonstrat, prin tinuta organizarii, prin numarul mare de participanti, prin rezultatul pozitiv al licitatiei, ca promovarea artei si includerea ei in circuitul vietii sociale cunoaste cai diversificate, ca solidaritatea umana exista, ca traditia ritualurilor si modernitatea formelor lor de manifestare pot genera intalniri deloc neglijabile.
