Scrieri istorice
Editura Academiei Române
Apărut la Editura Academiei Române în seria „Cărți de căpătâi“, cu prilejul bicentenarului nașterii lui George Barițiu (1812-1893), volumul de „Scrieri istorice“ cuprinde studii publicate în revistele și ziarele timpului și comunicări prezentate la Academia Română acestei personalități de excepție din cea de a doua jumătate a secolului XIX: În prefața volumului, acad. Camil Mureșanu și prof. Nicolae Edroiu, membru corespondent al Academiei Române apreciază că „înmănuncherea în volumul de față a studiilor istorice datorate lui George Barițiu poate explica multe din rădăcinile și laturile activități sale de om de cultură și totodată politic, de ziarist și nu în ultimul rând, permițând mai buna cunoaștere a acestei multilaterale personalități românești din secolul al XIX-lea, iar studiul introductiv, datele cronologice, bibliografia scrierilor istorice aduc un plus de cunoaștere în acest sens“. Ceea ce caracterizează în gradul cel mai înalt activitatea sa întreagă este promovarea ideii naționale și se adresa cititorilor săi de atunci și dintotdeauna: „Iubiți-vă limba și literatura, precum vă iubiți mântuirea sufletului…lăsați discordia, fiți de trei ori uniți în cuget și simțiri. Departe de la noi pesimismul: dreptul și dreptatea sunt eterne…le pierde numai cel ce renunță la ele. Românii nu le vor pierde în veci.“ Și oriunde a publicat articole sau studii a contribuit „la argumentarea drepturilor națiunii române, prin relevarea vechimii și creativității sale istorice și culturale“. În volumul îngrijit de acad. Camil Mureșanu și Nicolae Edroiu, membru corespondent al Academiei Române, studiile sunt grupate în trei mari secțiuni – Studii de istorie medievală; studii de istorie modernă și studii de istoria istoriografiei – la care se adaugă bibliografia operei istorice a lui George Barițiu și referințele bibliografice. Scrierile sale istorice sunt o ilustrare a felului în care și-a asumat, încă din tinerețe, misiunea consacrată art. IV din Statutul Societăți Academice Române, scriind „istoria trebuie să fie numai supunerea sa înșirarea faptelor și a evenimentelor care nu suferă nicio îndoială“. Istoriografia acestui spirit enciclopedic prin excelență este „purtătoare de note ale romantismului“ și exprimă credința că istoria are un pregnant rol educativ și a avut menirea „să propulseze istoriografia română din Transilvania într-un răstimp când era cea mai mare trebuință de aceasta“. În semn de recunoștință, numele său patronează Institutul de istorie din Cluj, înființat după Marea Unire din 1918, „Institut investit să cerceteze desfășurările social-politice din teritoriul esențial al afirmării poporului român“.
Colaborare cu Academia Română
