Spatiul Electra din Paris gazduieste o interesanta expozitie de arta ceha, intitulata Lanterna Magika. Noile tehnologii in arta ceha a secolului XX. Este vorba despre 10 plasticieni, cinci apartind anilor *50 si cinci contemporani, a caror creatie intra in categoria artei lumino-cinetice. Interesul primilor cinci consta, mai ales, in faptul ca au fost pionieri ai acestei arte, unul dintre ei, aproape uitat astazi, Zdenek Pesanek, fiind chiar un precursor al curentului. Cea mai mare parte a operelor sale, situate intre estetica baroca si tehnologia de ultima ora atunci, s-a distrus, ele ramanand numai sub forma proiectelor sau machetelor. Cateva au fost reconstituite pentru aceasta expozitie, cum ar fi Sculptura lumino-cinetica realizata de el in 1929 pentru fatada unui transformator din Praga, sau Spectrophonul, un pian imaginat in 1924, care imbina muzica cu proiectii colorate. I se adauga Josef Svoboda, Zdenek Sykora, Bohuslav Petr Vasulka si Frank J. Malina, artisti care au nazuit catre o arta totala ce integra cinematograful sau scenografia. Primul, impreuna cu Alfred Radok si Milos Forman, a prezentat la expozitia internationala de la Bruxelles, din 1958, spectacolul Lanterna magika, ce i-a impresionat pe contemporani, determind botezarea cu acest nume a unui teatru din Praga. Sykora a fost unul dintre primii artisti, alaturi de elvetianul Gottfried Honegger, care si-a construit pictura cu ajutorul seriilor numerice date de ordinator. Cat despre Vasulka, emigrat in SUA, impreuna cu sotia sa, Seina (tot plastician), in anii *60, cunoscut acolo sub numele de Woody Vasulka, a devenit unul dintre pionierii artei video. In ceea ce-l priveste pe Malina, acesta s-a nascut in Statele Unite, unde a devenit inginer, specializandu-se in propulsia rachetelor, fiind autorul primei sonde spatiale de mare altitudine, in 1945. Zece ani mai tarziu, vine in Europa, la Paris, unde expune opere fascinante, bazate pe principiul vitraliului, dar folosind lumina electrica, intr-un sistem caruia ii adauga un ecran translucid si motoare, totul purtand numele de Lumidyne. Ar putea fi considerat precursorul televizorului in culori.
Urmasii lor de astazi, prezenti in expozitie, se inscriu de acum intr-un curent artistic international, ceea ce nu ii face mai putin interesanti. Michael Bielicky combina video-ul cu performance-ul si internetul, Federico Diaz construieste imagini interactive, miscarile spectatorilor determind un raspuns din partea unei femei din imagine, de exemplu, intr-o conceptie marcata de umorul artei contemporane, automobile care se incruciseaza la o intersectie compun muzica semnata de Folex, iar Petra Vargova reconstituie pe ecran caderea petalelor de cires.
Meritul expozitiei de la Paris consta in primul rand in readucerea in memoria amatorilor de arta si chiar a specialistilor a celor cinci pionieri ai modernitatii, atat de in avangarda timpului lor, incat au fost aproape uitati.
