In cadrul programului cu acest titlu, initiat in 2002, la Muzeul National de Arta din Bucuresti, are loc astazi, la ora 18.00, vernisajul expozitiei unuia dintre cei mai importanti artisti contemporani ai Spaniei: Eduardo Arroyo. Nascut in 1937, la Madrid, Arroyo face studii de jurnalism, meserie pe care este obligat s-o abandoneze insa in 1958 din cauza opozitiei manifestate fata de regimul franchist si sa se refugieze in Franta.
La Paris se va indrepta catre cariera artistica, dovedind un talent remarcabil. In 1962, expune in cadrul Salonului Jeune Peinture, devenind unul dintre adeptii miscarii La Nouvelle Figuration, aparuta in anii *60 in Statele Unite si Europa, cu diferente specifice insa intre diferitele centre. In Franta, aparitia ei este legata de interesul pentru imaginea mediatizata, pentru o iconografie care recupereaza dimensiunea sociologica, miscarea fiind de doua ori contestata: pe de o parte, din punct de vedere politic, pe de alta, din punct de vedere estetic, ca reactie la pictura abstracta, prin intoarcerea la figurativ, recurgerea, in construirea formei, la tuse plate. Eduardo Arroyo participa, alaturi de Valerio Adami, Giles Aillaud, Leonardo Cremonini, Henri Cuenco, Jacques Monory s.a., la cele doua expozitii-eveniment organizate de criticul Gerald Gassiot-Talabot: Mythologies quotidiennes (Mitologii zilnice), in 1964, si Figuration Narrative, in 1965. Una dintre consecintele miscarii, vizibila in programul estetic al artistului spaniol, este demitizarea maestrilor avangardei, inspirarea din situatiile conflictuale de natura politica si sociala, determinand un stil original, incisiv, provocator, cu note ironice de multe ori.
Expozitia de la Bucuresti, organizata de Elena Navarro, care este si autoarea catalogului, cuprinde 35 de lucrari din creatia ultimilor 25 de ani, incepand cu Reflectii despre exil: Irun-Hendaye 1939 – 1976, un triptic reprezentativ pentru temele cele mai frecvente ale artistului in anii *70, continuand cu anii *80, caracterizati mai ales prin tema orasului, cu preferinta pentru reprezentarile nocturne, cu lucrari realizate pentru Bienala de la Venetia din 1996, cum ar fi Piele de taur, piele de miel, dar si cu opere din aceeasi perioada in care mesajul politic este transmis prin intermediul animalelor simbolice sau preluate din desenele animate, ca in Mickey Mouse la Kremlin (1998).
In afara creatiei plastice, Eduardo Arroyo este si autorul biografiei Panama al Brown, al piesei de teatru Bantam si al unei carti de reflectii, intitulate Sardele in ulei. Interesul sau s-a indreptat si catre ilustratia de carte si scenografia de teatru.
Importanta creatiei lui Eduardo Arroyo a fost confirmata de mari retrospective organizate la Centre Pompidou din Paris (1982), Bienala de la Venetia (1996), Muzeul Guggenheim din New York, Muzeul National Centro de Arte Reina Sofia din Madrid, Muzeul Olimpic din Lausanne. Artistul a primit, in 1982, Premiul National pentru Arte Plastice, acordat de guvernul spaniol, iar guvernul francez i-a conferit ordinul Cavaler al Artelor si Literelor.
Inaintea deschiderii la Bucuresti, in prezenta E.S Jesus Atienza, ambasadorul Spaniei la Bucuresti, a domnului Jesus Silva, director general al Directiei pentru Relatii Culturale si Stiintifice din cadrul Ministerului Afacerilor Externe din Spania si a autorului lucrarilor, expozitia Eduardo Arroyo a fost prezentata la Budapesta, Romania si Ungaria fiind tari in care artistul nu a mai expus niciodata pana acum.
