Iata un duo muzical cameral, iata doi muzicieni a caror stradanie in domeniul cantului cultivat se constituie deja, la noi, intr-o traditie pe care nu exagerez a o considera ca fiind exemplara! Sunt ani buni de cand soprana Bianca Manoleanu si pianistul Remus Manoleanu dovedesc ca stiu a da consistenta unei prezente constante in viata nostra muzicala, iar aceasta in genul atat de pretentios al liedului, al cantului cameral aflat in insotirea intima a pianului. Cu mai multe saptamani in urma, ultima lor aparitie la Ateneul Roman s-a inscris – ca atatea altele petrecute de mai bine de un deceniu incoace, s-a inscris, deci, acestui nobil demers privind pozitionarea sensibila a versului, a muzicii, cu cantul vocal, relatie situata sub semnul harului poetic ce poate inflori in aceasta zona a cantului cameral. Ca si atatea alte aparitii, si aceasta la care ma refer s-a incadrat unui ciclu deschis obladuit sub genericul -Cele mai frumoase lieduri-.
Situat in mod prioritar in zona performantei de vocalitate, cantul sopranei Bianca Manoleanu a pus in lumina, de aceasta data, valorile poetice ale unui repertoriu foarte rar prezent pe afisele salilor noastre de concert. Am audiat, astfel, lieduri germane de Edward Grieg, lucrari apropiate viziunii componistice proprii lui Robert Schumann – -Un vis de primavara- este adesea un vis de dragoste; …am audiat cantece, trei canzone de Giuseppe Verdi pe versuri de Johann Wolfgang Goethe, pagini notate de compozitor in limba italiana – aici simplitatea liniei melodice pastreaza atributul frumusetii; …am audiat opt romante de Serghei Rachmaninov scrise de compozitor in limba rusa, la New York, in perioada interbelica – exaltarea expresiei nostalgice de tip romantic s-a accentuat in anii exilului; …rafinamentul spiritului francez, situat intre ironie si fireasca cordialitate, l-am regasit in cele cinci melodii de Francis Poulenc… toate definesc impreuna ipostaze ale unui profesionalism ce presupune, in egala masura, cultivarea valorilor literar poetice, a sonoritatilor fiecarei limbi in parte, sustinute de datele unei expresii vocale comunicative bine intretinute. De fiecare data – trebuie remarcat acest lucru – pianistul Remus Manoleanu stie a implini climatul zonei muzical poetice cu o fireasca participare, iar aceasta intr-o relatie in care timbrele de culoare ale pianului potenteaza structura armonica drept consistenta inchegare a structurilor de ansamblu in care este integrata evolutia vocala.
Recitalul de la Ateneu – un inspirat matineu muzical cameral, a fost ultimul intr-o serie de zeci si zeci de aparitii dificil de enumerat in totalitate… este, pe ansamblu, o zona stilistica extinsa pe perioada a peste doua secole de cultura vocala a genului cameral; …intalnim aici marele repertoriu al cantecului si, in egala masura, raritati ale genului pe care pasiunea artistului condus de nelinistea unui spirit prospectiv le aduce in lumina vietii de concert; …am in vedere marele repertoriu romantic al secolului al XIX-lea vest-european si, de asemenea, liedurile de adanca maturitate, scrise de Haydn in limba engleza, pe versurile lui Shakespeare, spre exemplu… cantece din zona stilistica a scolilor nationale de secol XIX, de secol XX, precum si, desigur, creatia romaneasca de dupa anul 1900… creatii semnate de George Enescu si Mihail Jora – parintele liedului romanesc, apoi creatii ale compozitorilor contemporani, lucrari ce cuprind marea majoritate a repertoriului genului cantecului, la noi… toate aceste aspecte definesc portretul artistului de larga disponibilitate intelectuala. Nu trebuie uitat, cei doi muzicieni au participat an de an – incepand cu prima editie, cea din anului 1992 – la Festivalul si Concursul National de Lied de la Slobozia, manifestare gazduita sub emblema celui care a fost marele nostru artist, dirijorul si compozitorul Ionel Perlea; nu exagerez afirmand ca liedurile maestrului au beneficiat de realizari considerate ca fiind de referinta in versiunea oferita de duoul muzical cameral Bianca si Remus Manoleanu. Nu trebuie trecut cu vederea faptul ca cei doi artisti actioneaza intr-o arie ce depaseste zona performantei scenice; …sunt, in egala masura, cadre didactice ale conservatorului bucurestean de muzica; demersul lor in domeniul liedului dobandeste un aspect de fireasca exemplaritate pe care cei doi o etaleaza cu firescul demnitatii profesionale si artistice.
