Marti a avut loc, la Uniunea Scriitorilor, in Sala Oglinzilor, o dubla lansare: o editura si prima ei carte. Editura se numeste Carte de suflet, este condusa de doua scriitoare, Gabriela Vranceanu Firea, cunoscuta si ca realizator de emisiuni TV, in calitate de redactor-sef, si Lucia Verona, ca director. Editorii isi propun sa ofere o noua dimensiune intereselor noastre cotidiene. -E frumos sa visezi ca la birou, la coafor sau in autobuz oamenii discuta nu despre ultimul scandal de coruptie sau despre ultimul episod al cine stie carei telenovele, ci despre ultimul roman al unui autor roman. Nascuta dintr-un asemenea vis, Editura Cartea de suflet isi propune si va propune un pariu, miza fiind literatura romana contemporana. Dorim un adevarat parteneriat cu scriitorii si ii asiguram ca Editura Cartea de suflet le va fi intotdeauna un bun prieten. Dorim, de asemenea, un parteneriat cu cititorii, vrem sa-i atragem, sa-i apropiem de literatura romana, iar asta se poate realiza intr-un singur fel: publicand carti bune.-
Primul volum lansat raspunde, intr-adevar, intentiilor. Intitulat Ateliere in paragina. 24 de ore si miezul noptii cu aurelian titu dumitrescu, el este -un dialog (realizat de Ciprian Adrian Chirvasiu) acut despre modul in care poezia se scrie cu timpul propriei vieti-. Partenerul de dialog, Aurelian Titu Dumitrescu, este autorul a 23 de volume, aparute la edituri prestigioase, ca Scrisul Romanesc, Cartea Romaneasca, Vinea, Regent House Printing & Publishing, pentru a aminti numai cateva dintre ele. Numele lui este legat, in primul rand, de Antimetafizica, un volum-confesiune al poetului Nichita Stanescu, aparut dupa disparitia marelui poet, -una dintre cele mai cutremuratoare si mai controversate opere testamentare ale literaturii romane. Actualul volum se inrudeste cu Antimetafizica. Este povestea felului in care o carte poate marca destinul unui creator, o meditatie despre resorturile relatiei mistice idee-gand-revelatie, despre poezia samanica… Aurelian Titu Dumitrescu dezvaluie secvente ramase necunoscute ale biografiei lui Nichita si evoca intersectarea propriei biografii cu aceea a mentorului sau. Editorul incearca o definire schematica a volumului, drept -un manual de etica si psihopedagogie a actului artistic, un memorial al creatiei, punctat de jaloanele unei existente dramatice, emblematica pentru destinul tanarului creator roman, un model paideic, in mijlocul caruia staruie figura augusta a lui Nichita Stanescu, o radiografie cruda a lumii literare de astazi, un tratat care contine principiile Scolii de Poezie de la Bucuresti, pe care Nichita Stanescu si-a dorit sa o vada lucrand in timpul vietii si al mortii sale-.
Dialogurile dintre Ciprian Chirvasiu si Aurelian Titu Dumitrescu incep in redactia revistei -Viata Romaneasca- (14-15 iulie 1997), continua in 18-19 iulie, in casa maestrului Mihai Nenoiu, apoi acasa la Aurelian Titu Dumitrescu, se insiruie, peste timp, de-a lungul unei saptamani (20-27 iunie 1999), din Gara de Nord, in timpul unei calatorii spre Baia Borsa si la hotelul de acolo, mai tarziu, la -Scriitori- si se termina in 2002. Este o discutie despre muzica, despre poezie, despre religia institutionalizata si mai ales neinstitutionalizata, despre -parjolul artei-, despre dicteul automat, despre Nichita si Aurealian Titu Dumitrescu, dar si despre cenaclul Flacara si Adrian Paunescu, despre posibilitatea de a gandi in categorii filosofice, dar si despre -doamne, domnite si craiese-. Completata cu cateva creatii ale lui Aurelian Titu Dumitrescu, cartea se remarca, din punct de vedere stilistic, prin firescul conversatiei, prin lipsa de emfaza in enuntarea marilor probleme ale spiritualitatii, printr-o cutremuratoare sinceritate a creatorului care accepta demontarea propriului mecanism de creatie, ceea ce inseamna de fapt un fel de vivisectie consimtita, la care subiectul nu numai ca se supune, dar si participa.
Cartea de suflet intra pe piata de carte romaneasca cu un volum remarcabil. Ii dorim viata lunga si, mai ales, forta de a a-si urma si implini visele.
