Vacanta de Craciun, de care ne despart doar doua saptamani, lasa timp pentru lectura, iar oferta de carte este, la randul ei, tentanta. Va semnalam astazi cateva titluri recente ale unor edituri de prestigiu.
Editura Humanitas adauga la prestigioasele semnaturi ale volumelor lansate la Gaudeamus (Monica Lovinescu, Jurnal; Andrei Plesu, Despre ingeri – cartea cea mai ravnita din Targ dupa votul publicului – Andrei Bukovski) o carte-interviu si cartea-borcan, ultima lansata ieri la Libraria Humanitas.
Vremea loctiitorilor de Ardian-Christian Kuciuk, aparuta in colectia -Memorii/Jurnale/Convorbiri-, este rezultatul unui indelung dialog al autorului albanez cu scriitoarea Iolanda Malamen. Ardian Kycyku (numele real al scriitorului) s-a nascut la 23 august 1969 la Pogradec in Albania. Absolvent al Facultatii de Istorie si Filologie a Universitatii din Tirana, isi sustine doctoratul in Literatura Comparata si Universala la Universitatea Bucuresti, alegandu-si apoi drept patrie spirituala Romania. Scriitor bilingv, semneaza, in limba romana, Dulcea taina a nebuniei (1998), Un trib glorios si muribund (1998), Zeul Epigon (2000), Dragoste la ultima vedere (2000), Trilogia (2002). Citim pe coperta IV prezentarea sintetica a scriitorului albanez semnata de Iolanda Malamen: -Ardian-Christian Kuciuk are doua patrii literare, glorificate de el in ceea ce scrie. Pentru Albania simte responsabilitatea pe care o ai fata de locul nasterii si al primelor cuvinte. Romania este o optiune spirituala pe care nu ar schimba-o cu nimic altceva. Venit dintr-un taram oglindit in miticul Ohrid si dintr-o mutilanta, salbatica represiune ideologica, istoria prozei lui este, de fapt, triumful unui talent urias. La 33 de ani abia impliniti, este constient ca Dumnezeu nu tine decat cu <cei care merg pina la capat>.- Cartea, interesanta, pasionanta chiar, in buna parte, este, de fapt, produsul a doua talente ingemanate: al intervievatului si al intervievatorului.
Ieri a fost lansat -cel mai original cadou de Craciun, in ambalaj de sticla, cu dop-: Cartea-obiect. Cartea-Borcan. -Legatura dintre borcan si poezie – spun organizatorii – este veche. In secolul al XIX-lea, camara se imbogatea in detrimentul literaturii, cum spune Alecsandri, pentru ca hartiile pe care poetii isi notau improvizatiile poeticesti ajungeau pe borcanele cu dulceata. Astazi incercam sa recuperam poezia din camara, inchizand la borcan dulceata versurilor.- Aproximativ 20 de texte din creatia a trei admirabili poeti ludici, Serban Foarta, Emil Brumaru si Leonid Dimov, selectate de Ioana Parvulescu, dispun de primele antologii de sticla. Rulate pe hartie colorata si legate cu sfoara de aur, ele au fost puse la borcan, pentru iarna care vine. In plus, un borcan cu Eternul feminin ofera o selectie din lirica universala. Proiectul datorat lui Razvan Luscov se dovedeste o amuzanta si in acelasi timp interesanta modalitate de a imbina -aroma poeziei- cu zambetul.
Soldatii de la Salamina de Javier Cercas, volum aparut tot la Editura Humanitas, va fi lansat maine, in cadrul unui program monografic complex, organizat de Institutul Cervantes si Ambasada Spaniei la Bucuresti, in colaborare cu Ministerul Educatiei, Culturii si Sportului din Spania, Editura Humanitas si Institutul Francez din Bucuresti, derulat in zilele de 15 si 16 decembrie. O data cu lansarea volumului tradus in limba romana de Cornelia Radulescu va fi proiectat si filmul omonim, in regia lui David Trueba, film preselectat de membrii Academiei de Arte si Stiinte Cinematografice pentru candidatura la Premiul Oscar (categoria cel mai bun film strain). Proiectia va fi urmata de o masa rotunda cu tema Arta tradarii in ecranizarea romanului Soldatii de la Salamina, la care vor participa: Luis Garcia Jambrina, profesor de literatura spaniola contemporana la Universitatea din Salamanca, scriitorul Javier Cercas, Magda Mihailescu (critic de film si ziarista) si Jean Marc Colombani (consilier de cooperare si actiune culturala, director al Institutului Francez din Bucuresti). Aparut in colectia -Raftul intai-, romanul isi plaseaza actiunea spre sfarsitul razboiului civil din Spania. Trupele republicane se retrag, infrante si in dezordine, catre granita cu Franta, pe drumul exilului. Cineva ia decizia executarii unui grup de importanti detinuti franchisti. Printre ei se gaseste si Rafael Sanchez Mazas, membru fondator si ideolog al Falangei, poate unul dintre responsabilii directi ai conflictului fratricid. Cand incep impuscaturile, acesta reuseste sa fuga si sa se ascunda in padure, dar ii datoreaza viata unui soldat care, desi il vede, nu-l ucide si nici nu-l preda. Privirea lui il va urmari pe Mazas toata viata. Un tanar ziarist afla episodul de la fiul lui Mazas, scriitorul Rafael Sanchez Ferlosio, si isi propune sa scrie -o poveste adevarata-, mergand pe urmele personajelor si ale evenimentelor. Lipseste insa o piesa din puzzle: soldatul care i-a crutat viata lui Mazas. In film, o romanciera care si-a abandonat cariera de scriitoare cerceteaza o intamplare reala petrecuta in timpul ultimelor zile ale Razboiului Civil. Scriitoarea pune cap la cap informatiile legate de aceasta intamplare plina de contradictii si personaje enigmatice. -In urma cu un an si jumatate, marturiseste autorul cartii, David Trueba m-a sunat si mi-a spus ca ar dori sa realizeze un film plecand de la romanul meu Soldatii de la Salamina. Cunoscandu-i filmele si romanele lui David, am acceptat fara nici o ezitare, pentru ca m-am gandit ca putea sa realizeze o buna ecranizare a romanului meu. Acum, dupa ce am vazut filmul, trebuie sa admit ca am gresit; filmul nu este bun: este splendid, este distractiv, problematic, inteligent, emotionant si necesar… Ma simt mandru ca am scris un roman care i-a servit lui David Trueba la realizarea acestui film.-
Editura Minerva
Doua carti pline de parfumul unor locuri si epoci la care gandul se intoarce iar si iar, semnate de Silvia Kerim si reeditate in acest an, par una dintre cele mai potrivite lecturi de Craciun, cand amintirea iernilor la gura sobei ii bantuie pana si pe aceia care o cunosc numai din ilustratele de pe vremea bunicii.
Vedere din parfumerie este povestea unui Bucuresti care a disparut astazi, a unui cartier circumscris de strazi carora abia li se mai stie numele – Antim, Izvor, Uranus. Un cartier cu oameni pitoresti si case in toate stilurile arhitectonice sau fara nici unul. In prefata volumului, scrisa sub forma unei scrisori, semnata de Razvan Theodorescu cu mai multi ani in urma, este surprinsa excelent forta expresiva a cartii si motivatia ei: -Te-am regasit, draga Silvia Kerim, cu ascendenta balcanic-orientala pe care aflu ca o ai si care pentru mine este un semn de noblete, indragostita de orasul acesta pe care putini il inteleg ca tine. Orasul acesta fanariot, in grandoarea si in decandenta sa, dar care, dincolo de Dunare, a sedus mereu Balcanii si Orientul din care-ti vin stramosii. Te-am regasit, spre bucuria mea imensa, aparatoare inteligenta, subtila si cu bun gust a acestui mereu evocat <Mic Paris>, unde inteligenta fantastica a locuitorilor – plebe sau elita, <crai> sau <mitocan> – a luat-o, nu o data, razna, dar a si creat ceva inconfundabil-.
Fereastra de la Venetia a aparut prima data cu exact 20 de ani in urma cand, asa cum subliniaza si autoarea, -multe adevaruri nu puteau fi scrise si nici rostite-. Editia actuala beneficiaza de unele adaugiri. Este tot o carte de amintiri, multe dintre ele din calatorii pe meleaguri mai indepartate, presarata cu portrete de personalitati pe care scriitoarea le-a intalnit de-a lungul timpului.
