Ca membru in Consiliul de Administratie al TVR, am urmarit cu o atentie speciala programul-campanie -Mari romani- si am ramas cu unele nedumeriri. I le-am impartasit, intr-o convorbire privata, si presedintelui-director-general al TVR, dl Tudor Giurgiu. Le supun si discutiei publice, prin intermediul coloanelor acestui ziar de prestigiu, cum am facut-o deja in forumul saitului meu, www.pruteanu.ro.
Defectul principal pe care-l constat (din cele vazute pina acum) al acestui program este, in primul rind, riscul de a contribui la confuzia groaznica a valorilor instaurata in Romania, de peste un deceniu. Insasi ideea de -top- are ceva facil, frivol. Vai de tara care are un -cel mai-! Vom compara cel mai mare inginer cu cel mai mare poet, cu cel mai mare scamator, cu cel mai mare sculptor, cu cel mai mare fotbalist, cu cel mai mare filosof, cu cel mai mare bucatar? Aparitia, pe ecran, dind iluzia planului de egalitate, a unor nume ca Eminescu, Hagi, Cioran, Becali, Mihai Viteazu, nea Costica din Berceni, Ana Aslan etc. e un grav deserviciu facut demnitatii axiologice si o glisare spre derizoriu a ideii de valoare. Reiese ca un fotbalist poate fi la fel de -mare- ca Iorga, daca nu si mai si. (Un canotor are statuie in Bucuresti, Noica nu.) De altfel, ceea ce s-a difuzat pina acum e un lung -vox- (sondaj televizual de opinie, pe strada), cu accente adesea burlesti: dialoguri in gara, in Obor, glume ieftine (-cel mai mare roman e nepotica mea-). Chiar daca am desparti domeniile, tot va iesi terfelit conceptul de competenta: ce rost are sa-l intrebi care e -cel mai mare romancier- pe un ins care, in mod evident, n-a citit literatura?! Doar ca sa incurajam aflatul in treaba? Doar ca sa zamislim divertisment de categoria: – Ce parere aveti de -complexul Oedip-? – Nu stiu, dom*le, eu cumpar de la Favorit! …
Ce poate sa iasa din asta? Un -vot-. Eminescu va avea 1000 de puncte, Hagi 1215 s.a.m.d. Dar valoarea nu se hotaraste la vot. Ca sa aflu care e cel mai mare chimist roman (hai sa admitem ca ar avea importanta ierarhizarea asta de -competitie-), nu intreb -strada-, ci pe specialisti, pe chimisti. Ca sa aflu care e cel mai mare inginer roman, nu ma duc in piata, ci printre somitatile in inginerie. Pentru scriitori, intreb istoricii literari, pentru pictori, pe cei de arta. (Poate ar trebui sa amintesc aici celebra scena in care marele critic literar Eugen Lovinescu, profesor de latina, e in cancelarie. Un coleg il intreaba ce crede despre Hortensia Papadat-Bengescu. Lovinescu raspunde politicos prin citeva consideratii fine, cind este brusc intrerupt de profesorul de sport: – Fugi, frate, de-aici, ca scrie prost!)
Asemenea sondaje nu masoara valoarea, ci doar notorietatea unor nume. Numarati de cite ori a fost rostit la televizor in ultimele sase luni numele Cosmin Olaroiu in raport cu Titu Maiorescu si veti avea rezultatul sondajului. De altfel, sondajele facute fara respectarea regulilor sociologice (esantion, grupe de virsta, repartitie geografica scl.) sunt doar manipulare, vorbareala. Pentru ca e si aeroport, numele Coanda poate fi mult mai -popular- ca altele. Intrebarea dureroasa e: citi, la mia de oameni, stiu macar vag ce anume l-a facut celebru pe Coanda?
Apoi: care e miza acestei campanii? Punerea in discutie a valorilor? Nu: e doar o -bursa- a numelor, nu se intra in fond. -Dezbateri-? Sa fim realisti: ce dezbateri sa aiba loc? Doar nu se vor ciondani oamenii seriosi: – Ba Brincoveanu e mai mare! – Ba Iorga! -Ba nu, Marin Sorescu! – Sunteti prosti, cel mai mare e Dobrin! Ce rezultate se pot prevedea? Ori banale (va iesi Eminescu etc.), ori scandaloase (va iesi pe primul loc cutare politician gures, sau cutare vedeta sportiva etc.), cum s-a intimplat prin alte parti, un clasament de comedie.
