Am aflat marti seara, de la un post de televiziune, vestea ca se vor cheltui trei milioane si jumatate de euro pentru -serbarile prilejuite de intrarea Romaniei in Uniunea Europeana-. Aceasta imensa aiureala mi-a intarit mai vechea observatie ca tara noastra se rupe tot mai mult in doua: a -noastra- si a -lor-. Intrarea in Uniunea Europeana e un motiv de bucurie reala pentru (a) cei cu bani multi, pentru (b) politicienii de virf si, poate, pentru (c) o mina de intelectuali, acestia, impartiti la randul lor in doua categorii: (c1) cei asezati in pozitii avantajoase, laptoase, cu angrenare europeana, si (c2) idealistii incurabili, pe care-i fericeste Conceptul-in-sine. Fonduri europene, fitiieli, afaceri, relatii. Dar pentru multe milioane de oameni, chestia e profund indiferenta (nu le va imbunatati viata nici cit negru sub unghie), daca nu chiar aducatoare de ponoase pe termen indefinit, asa cum s-a intimplat in Polonia si Ungaria. Am acea senzatie de fals ca in cele mai urite zile ale ceausismului: aceeasi ipocrizie festivista, aceasi -fericire- oficiala trimbitata propagandistic, dar care nu-i contamineaza decit cel mult pe tembeli si pe fraieri, aceeasi voiosie sclifosita a raportarilor de succese, care nu se regasesc nici in portofelul, nici in sufletul omului de rind.
Oare chiar nu vedem abisul tot mai adinc dintre lumea stralucitoare a celor cu conturi groase in banci si lumea ponosita a celor care traiesc din salariile de 5-6-700 de LN sau pensiile de 1-2-300 de LN? Exista o Romanie ingusta a expozitiilor de iahturi si masini -de fite- (de sute de mii de euro) si o Romanie ampla, a celor care-si pierd garsoniera confort II pentru ca nu pot achita intretinerea. Exista o Romanie de lux, a celor care-si fac Revelionul in Dubai sau in Hawai, cheltuind patru lefuri de profesor doar pe somnul de-o noapte, si o Romanie profunda, a scolilor cu 5 grade Celsius in clasa, pentru ca n-au bani de caldura. O Romanie a -balurilor de cristal- sau a cristalelor Swarowski, si una a batrinilor care trebuie sa intinda pe o saptamina un kilogram de cartofi. O Romanie a vilelor din -cartiere rezidentiale- si a caselor de vacanta obligatoriu cu piscina, si una a ghetto-urilor din camine fara apa, fara calorifer, fara curent electric-. O Romanie a cluburilor cu odrasle de bani gata sau cu -vedete- de doua parale (dar cu multi -parai-), care -sparg- mia de euro ca si cum ar cumpara un covrig, si Romania copiilor de la tara din care doar doi dintr-o suta mai ajung la studii superioare. O Romanie a celor care fura cu miliardele si nu-s deranjati nici atitica, si cealalta, a babutei bagate la zdup pentru ca n-a putut plati o amenda de 100 de lei noi…
Nu e nicio comunicare, nicio punte intre cele doua Romanii, nicio putinta de translare dintr-una in cealalta. Cum as putea eu, din ore la universitate si articole la gazeta, sa-mi fac vila, chiar daca as minca doar un mar pe zi?! Cite secole de economii ar trebui? Sau un profesor de liceu, sau un sofer, sau un actor, sau un functionar, sau un muncitor, sau un redactor de ziar? Niciodata. Si nu -vila-, dar nici macar un apartament de bloc (70-80.000 de euro! = salariul pe 45 de ani).
Drumul spre sudamericanizare – n-o spun de azi, de ieri – e larg deschis si Romania il parcurge la trap. Bogatii tot mai bogati, saracii tot mai saraci (si mai multi). Mult -circ-, mult bairam (cum e ceea ce se pregateste pentru, ah!, mareata zi a Aderarii, cind intregul Popor, patruns de o Nobila Simtire, va da glas Profundei Satisfactii prilejuite de implinirea Nazuintelor Europene de Veacuri etc. etc.), gargara cit cuprinde. Cine-si imagineaza ca un asemenea sistem ne poate duce spre mai bine, e fie un naiv, fie un bou. Pentru cel putin doua treimi din populatie nu are cum sa fie decit din ce in ce mai rau.
________________
-) Despre intimplarile din Zabrautii de Ferentari n-am sa spun deocamdata decit atit: E naucitor ca prefectul de Bucuresti sa afirme, in direct si la ora de virf, ca niste persoane -fura curent de noua ani- – si niciun procuror sa nu ia in seama un asemenea denunt. Sunt, cumva, zone unde nu bate Codul Penal? Sau s-a dat drumul, oficial, la furat, in Romania? Ca saracia sinistra de acolo e o problema de sistem – sunt primul s-o afirm, si nu putem miza pe cite-un Gigi pe luna. Dar tot eu vin si depun marturie ca mai exista, pe acest Pamint si in aceasta tara, si specia saracului cinstit.
P.S. Regret ca n-am scris un foileton despre lista DNA, a lucrurilor pe care le-ar fi adus familia Nastase din China. L-as fi intitulat -Bideuri si pamatufuri-.
