La împlinirea unui secol de la naștere, academicianul Emil Condurachi a fost omagiat în cadrul unei sesiuni științifice organizată de Academia Română și Asociația de Studii Sud-Est Europene. Acad. Dan Berindei, vicepreședinte al Academiei Române, care a colaborat cu distinsul istoric și arheolog, își amintea: „A fost un om deosebit de înzestrat.
O inteligență nativă excepțională care se îmbina cu vastitatea cunoștințelor sale. Dar ceea ce caracteriza pe acest savant mai era și arta de a se integra problemelor și a da cu spontaneitate, dar într-o formă de amabilitate și politețe, soluțiile cele mai adecvate… Fiecare întâlnire era un nou prilej de a constata rarele însușiri, competența sa multiformă, arta conversației dusă la parametri maximi, afabilitatea dar și fermitatea sa. De asemenea, am învățat de la el maniera sa de comportament internațional, de la felul său de a se comporta cu interlocutorii cei mai diverși… cu tact, cu măsură și competență și cu simțul posibilului.“ Trecuta-au anii și academicianul Emil Condurachi rămâne „ca o personalitate de excepție, ca un învățat de prim rang, dar și ca un dăruit către țara sa și ca un remarcabil om al dialogului uman și intelectual“. Despre aceste trăsături intelectuale și umane, regăsite în mod specific în fiecare dintre activitățile sale, au vorbit acad. Alexandru Vulpe, prof. univ. Zoe Petre – Magistrul; acad. Răzvan Theodorescu – Un „homo balcanicus“; dr. Alexandru Suceveanu – Emil Condurachi și Histria; dr. Ernest Oberläder-Târnoveanu – Emil Condurachi, numismatul; prof. univ. dr. Valeriu Râpeanu – Emil Condurachi și rolul său în cultura românească modernă și lector dr. Valentin Botez – Editându-l pe Emil Condurachi.
Omul de știință și Profesorul
Cândva, acad. Emil Condurachi mărturisea: „Sunt un om norocos. De la vârsta de șapte ani visam să fiu istoric, arheolog și am devenit“. S-a născut pe 3 ianuarie 1912 în satul Scânteia, județul Iași și, cum spunea prof. univ. Zoe Petre, fiica sa, încă din clasa IV-a la școala „Grigore Adamache“ de la Iași a hotărât să devină profesor de istorie și a înțeles să-și facă misiunea „nu cu ora, ci cu viața“. Hotărâtori în formarea sa profesională și umană au fost anii petrecuți la Liceul Internat din Iași, unde și-a însușit cunoștințe temeinice de istorie, literatură, filozofie și limbi străine. Au urmat anii studenției la Facultatea de Litere și Filosofie de la universitatea ieșeană, cu profesori de renume despre care scria în „Anii de ucenicie“: „cursurile învățatului filolog ieșean Al. Philippide, vraja expunerilor lui Garabet Ibrăileanu, analiza poemelor homerice a lui Cezar Papacostea, interpretarea poeziei latine Cezar Balmuș, lecțiile de istorie a filosofiei ale lui Șt. Zeletin, strălucitele expuneri de sociologie ale lui Mihail Ralea și Petre Andrei, conferințele de un interes științific extraordinar ale lui Gr. T. Popa“. Format în această atmosferă intelectuală, tânărul Condurachi ș-a continuat pregătirea științifică la Școala Română din Roma, susținându-și teza de doctorat în anul 1948 cu teza „Basiliques chrétiennes de l’Illyricum“. A obținut o bursă la École Pratique des Hautes Études, unde a frecventat cursurile unor cunoscuți specialiști. Reîntors în țară, a început o prodigioasă activitate de profesor și cercetător mai întâi la Catedra de Arheologie a Universității din Iași, apoi la Catedra de numismatică și Arheologie a Școlii Superioare de Arhivistică. Venit la București, a fost profesor titular de istorie veche și arheologie la Universitatea bucureșteană, șef al Catedrei de istorie veche și ulterior al Catedrei de Istorie universală și decan al Facultății de Istorie. Într-o vreme strangulată de dogmatism, Emil Condurachi a încercat, cum mărturisește Zoe Petre, „un pariu plin de riscuri: să se desprindă de tradiția pozitivistă în care fusese format fără a renunța la caracterul critic al acesteia, dar și să ajungă el însuși la o structură interpretativă personală“. Și a câștigat pariul. Cei care i-au audiat cursurile își amintesc cum „Magistrul“ cu o vocație colocvială plină de farmec desfășura un elegant demers interpretativ care stimula gândirea tinerilor și îndemna colegi de catedră la o reîmprospătată examinare critică într-un generos orizont de cultură ce depășea rigiditatea sufocantă a materialismului istoric. A fost deopotrivă ctitor de școală și părinte spiritual al studenților săi, care îl numeau cu un respect plin de afecțiune „Pater“. Unii dintre ei sunt azi personalități de prestigiu ale istoriografiei românești și-l recunosc ca mentor pe savantul și profesorul care le-a călăuzit primii pași în știință. Generos din fire, Pater nu întârzia să-și ajute studenții și o făcea cu o delicatețe și discreție din ce în ce mai rar întâlnite. S-a spus, cu îndreptățire, că a fost un „magician al cuvântului rostit“ armonizând inteligența, căldura sufletească, diplomația și erudiția, care l-au făcut nu odată afle soluții amiabile la probleme de mare dificultate.
Când vocația se împlinește în misiune
Ca istoric, acad. Emil Condurachi a desfășurat o bogată activitate de cercetare și organizare științifică, conducând între anii 1956-1970 Institutul de Arheologie din București. S-a dedicat istoriei și arheologiei greco-romane din zona litoralului de vest și nord al Mării Negre ca și din arii și centre mai îndepărtate ale lumii elene și ale Imperiului Roman, fiind întâiul care a interpretat relațiile bilaterale dintre greci și locuitorii Dobrogei. A elaborat studii despre cele trei colonii grecești de pe coasta dobrogeană a Pontului Euxin și a adus contribuții la reconstituirea istoriei orașului Histria, de la întemeiere până la epoca romano-bizantină. A adus contribuții de referință în domeniul numismaticii antice și bizantine, abordând o serie de aspecte ale vechimii și circulației monedelor emise în orașele pontice, fiind președintele Societății Numismatice Române. Lucrările, studiile și comunicările sale la manifestări științifice naționale și internaționale i-au conferit un prestigiu cu totul aparte, care l-a determinat pe învățatul Klaus Detlev Grothusen să spună că „pentru o întreagă generație de specialiști ai Sud –Est-ului european, Emil Condurachi a însemnat o instituție.“
Acad. Răzvan Theodorescu, discipolul preferat, a evocat „spiritul său călăuzitor“ exersat cu măiestrie la Asociația Internațională de Studii Sud-Est Europene, ca membru fondator la 23 aprilie 1963 și secretar general în 1987. A fost înzestrat cu „o genă balcanică“, o sensibilitate și înțelegere cu totul speciale pentru acest spațiu în care diferențele „nu fac decât să scoată în evidență bogăția și varietatea peisajului geografic și uman sud-est european în întregul său“. Poate, o empatie manifestată încă din anii studenției și manifestată cu probitate științifică și eleganță intelectuală pe tot parcursul vieții la București, la Institutul de Arheologie, la Academia Română și la Asociația de Studii Sud-Est Europene. În această din urmă calitate spunea: „Credem deci că putem afirma că nimeni, nici un istoric serios și obiectiv din lume care va scrie istoria culturii europene, nu va putea să uite tot ceea ce Sud-Estul Europei a dat li, fără îndoială, va da încă din cea mai veche antichitate până în zilele noastre.“
A făcut știință și, când era nevoie, diplomație pentru care avea abilități speciale, venite „din cultura și din urbanitatea fără cusur a omului de știință“, fiind un adevărat ambasador al științei și culturii românești. Excelența sa științifică a fost recunoscută și prin alegerea în numeroase foruri internaționale și aminti doar că a fost vicepreședinte al Asociației Internaționale de Studii Bizantine, al Consiliului Internațional de Filozofie și Științe Umane, membru al Institutului german de Arheologie, al Academiei Sârbe de Științe, al Academiei Bulgare de Științe,În Comitetul Internațional de Arheologie Clasică. A fost laureat al Premiului „Herder“ și altor premii. În 1948 a fost ales membru corespondent al Academiei Române și în 1955 membru titular.
Acad. Emil Condurachi și-a împlinit vocația în misiune pe care și-a asumat-o responsabil și a împlinit-o exemplar, lăsând o operă remarcabilă și rămânând în amintirea foștilor discipoli un precursor în cercetările științifice și un mentor de o generoasă exigență.
ANUNȚ
Secția de Științe Medicale a Academiei Române anunță concursul de promovare internă pentru postul de director cu normă întreagă pe durată nedeterminată la Institutul de Virusologie. Concursul va avea loc în ziua de 23 martie, ora 12.00 la Secția de Științe Medicale.
Elena Solunca Moise
