Ultimul numar al revistei Le Figaro rezerva un numar remarcabil de pagini unui reportaj realizat de fotograful Michael Yamashita, -pe urmele lui Marco Polo-. La 700 de ani distanta, el incearca sa reinvie prin imagini itinerariul celui considerat -cel mai talentat reporter al veacului al XIII-lea-. Pornind spre China pe la frontiera afgana, prin muntii Pamir, la o altitudine de aproape 5.000 de metri (drum inchis astazi), fotoreporterul se opreste pentru inceput la Kashgar, cel mai mare oras al zonei. Ca si calatorul venetian, acum sapte secole, fotograful american este uimit de marimea pietei acestui oras, loc saptamanal de intalnire al negustorilor si mestesugarilor din zona: -Se comercializeaza tot ce vrei, de la orez si soia la animale, grau si… paste fainoase-. O intrebare hatra il bantuie pe contemporanul nostru: Marco Polo a descoperit spaghetele aici si le-a adus in Italia, sau drumul a fost invers: -N-am gasit niciodata raspunsul-, marturiseste el. Din Kashgar, calatoria urmeaza spre Hotan, Peym, pana la Shengdu, resedinta de vara a hanilor mongoli. Desigur, e greu sa mai gasesti acum splendizii cai mongoli care l-au impresioant pe Marco Polo. -Seceta si saracia, spune Yamashita, i-a obligat pe proprietari sa-si manance animalele sau sa le vanda fabricilor de clei-. La curtea lui Kybulai Han, italianul a ramas 17 ani, calatorind prin tara, pana la Shanghai si Hangzou. Erau, dupa spusele calatorului medieval, atatea vase pe Yangzi Jiang cate existau in intreaga Europa. Marco Polo, devenit omul de incredere al Hanului, ii povestea ce se intampla in regiunile indepartate ale imperiului, de la conditiile de viata la obiceiuri. Calatoria ar fi trebuit sa continue in Tibet. Calatorul secolului XXI a trebuit sa se multumeasca insa cu inceputul drumului, localitatea Labrang. Restul teritoriului, controlat de China, i-a fost interzis. A descoperit aici insa puternicul spirit religios despre care vorbea si inaintasul sau, atunci cand descria cea mai mare manastire buddhista din afara Tibetului, aflata aici, si drumul in genunchi al pelerinilor cale de zeci si chiar sute de kilometri. El a regasit, inca si azi, starile de fapt de acum 700 de ani: -Calugarii au imense abatii, unele foarte mari, chiar in orase. Mai bine imbracati decat restul populatiei, ei isi rad fetele si capul-, povestea Marco Polo.
Unul dintre principalele motive care l-au determinat pe Michael Yamashita sa porneasca pe urmele vestitului calator medieval a fost uimirea ca, vorbind despre orasele chinezesti pe care le vazuse, Beijing, Guangzhou, Shandhai sau Suhou, Marco Polo nu pomeneste nimic despre lucrurile care ar fi trebuir sa uluiasca un calator european al epocii: tiparul, ritualul ceaiului, femeile cu picioarele bandajate pentru a le opri cresterea, zidul chinezesc. Verificarea l-a convins ca relatarile sunt veridice. El a descoperit, cu aparatul sau de fotografiat, aproape toate monumentele, obiceiurile, lucrurile, sau atmosfera locurilor despre care a scris venetianul, de la -cea mai mare statuie a lui Buddha- de la Zhangye la amianta, planta cu proprietati ignifuge -din care se fac tesaturi care nu ard*, de la carbune, -o piatra care arde-, necunoscut in Europa la acea vreme, la -cel mai dezvoltat oras din lume-, Hangzhou, care numara 1.200.000 de locuitori intr-o epoca in care la Venetia, Paris sau Londra traiau circa 100.000 de oameni. In ceea ce priveste Marele Zid, conchide Yamashita, el n-a fost mentionat pentru ca, la acea vreme, nu era deloc mare. Si-a capatat inaltimea si importanta mult dupa calatoria lui Marco Polo.
Plecat din Venetia in 1271, Marco Polo a ajuns la portile Chinei dupa trei ani si a ramas acolo timp de 17 ani. Drumul de intoarcere i-a luat patru ani. In total, o calatorie de 24 de ani, pe care, la intoarcere, a povestit-o in timp ce era inchis la palatul San Giorgio din Genova. -Chinezii de astazi sunt inca fani ai lui Marco Polo, scrie Yamashita. Nu este de mirare, pentru ca tabloul pe care l-a zugravit despre tara lor dadea o imagine pozitiva, descria un stadiu de dezvoltare mult mai avansat decat acela al lumii occidentale. Rezultatul: chinezii au acreditat ideea ca povestirile lui Marco Polo erau reflexul realitatii. Calatorul venetian a fost, intr-un anume fel, instrumentul lor de propaganda-.
Povestea noului calator, impreuna cu fotografiile actuale, au facut subiectul unei carti, Marco Polo. Jurnalul unui fotograf, aparuta in Italia, la Editura White Star. O carte de istorie si geografie totodata, pentru ochi si pentru memorie.
