În ultimul timp a apărut într-o anumită parte a presei o contestare a activității științifice a academicianului Marius Andruh. Trebuie de la bun început să afirm cu toată convingerea: activitatea științifică a profesorului Marius Andruh nu poate fi contestată. Este creatorul celei mai moderne școli de chimie coordinativă din țară, conduce un colectiv de tineri cercetători și doctoranzi care realizează lucrări științifice deosebit de spectaculoase, lucrări publicate în cele mai prestigioase reviste din SUA, Anglia, Europa. Sunt reviste publicate de Societatea Regală de Chimie din Anglia (Dalton Transactions), Societatea Americană de Chimie (Inorganic Chemistry), editura europeană Elsevier (Coordination Chemistry Reviews, Inorganica Chimica Acta), cu factor de impact ridicat. Puțini cercetători români au reușit să publice lucrări în aceste reviste extrem de exigente în acceptarea manuscriselor primite.
Pentru necunoscători sunt necesare precizări:
1. În științele experimentale (chimie, fizică, biologie) cercetarea se realizează în colective complexe și de aceea articolele au mai mulți coautori. A se vedea revistele americane și europene.
2. Articolele cu un singur autor (sau doi) în aceste domenii sunt de obicei lucrări de sinteză (monografii) scrise la invitația redacțiilor, invitații adresate unor lideri în domeniu. Asemenea publicații se bucură de un mare prestigiu și acumulează un mare număr de citări. Valoarea lor este comparabilă cu a cărților, uneori sunt chiar mai importante.
3. Reputația unui cercetător în științele exacte se bazează mai ales pe lucrările publicate în revistele de specialitate. Sunt mulți laureați ai Premiului Nobel care nu au publicat vreo carte.
Profesorul Marius Andruh este în prezent unul dintre chimiștii români cu cea mai mare vizibilitate internațională. Nu întâmplător este invitat să prezinte conferințe la diverse universități din străinătate sau la congrese științifice internaționale.
Activitatea profesorului Marius Andruh monitorizată ISI este impresionanta. Figurează cu 178 de lucrări publicate după 1992 care au acumulat un număr uriaș de citări (3231 fără autocitări) cu o medie de 22.4 de citări pe lucrare. Este cu totul neobișnuit faptul că una dintre lucrările sale singură are 462 de citări (!), șase dintre lucrările sale depășind 100 de citări. Câți chimiști romani (sau cercetători) se pot lauda cu asemenea performantă?
Diagramele alăturate, reproduse din ISI Web of Science, arată evoluția numărului de publicații ale profesorului Marius Andruh și evoluția (spectaculos crescătoare) a citării lucrărilor sale.
Este membru la Academia Europaea care cuprinde ca membri laureați ai premiului Nobel. Este o deosebită cinste să fii coleg cu aceștia. Membrii sunt aleși și aceasta reprezintă un semn de mare recunoaștere internațională. Nu este o organizație în care cineva să se poată înscrie iar “cotizația“este o contribuție benevolă a membrilor, fiindcă instituția nu are vreo finanțare bugetară.
Marius Andruh ar putea fi profesor la orice universitate americană sau europeană. I s-a oferit o asemenea posibilitate în Canada dar a preferat să se întoarcă în țară.
Este o mare nedreptate să i se conteste performanțele sale științifice. Ar fi bine dacă în fiecare domeniu România ar avea 4-5 oameni de știință de nivelul său.
Acad. Ionel Haiduc
Președintele Academiei Române
