Zilele trecute, regizorul Mircea Dragan, nume rezonant in breasla cineastilor, a implinit 70 de ani. Cinemateca Romana a programat, in acest octombrie, cu prilej aniversar, un ciclu de filme reprezentative ale sale, dintr-o creatie bogata si complexa, intinsa pe parcursul a peste 45 de ani, de la debutul din 1957 cu filmul Dincolo de brazi pana la cea mai recenta realizare a sa, intitulata Atac in biblioteca (1992). Literatura si istoria au constituit principalele repere ale acestei filmografii, dar Mircea Dragan, in prodigioasa sa cariera, n-a ocolit nici filmul de actualitate, nici comedia, s-a dovedit un cineast cu disponibilitati multiple. Sa parcurgem -la pas- bio-filmografia sa?ë
Nascut in primele zile de octombrie ale anului 1932, la Gura Ocnitei, regizorul Mircea Dragan termina studiile superioare cinematografice (pe atunci, Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica) in anul 1955 si, la scurta vreme dupa aceea, ajungea la filmul de lung metraj, semnand, impreuna cu Mihai Iacob, coleg de promotie, filmul Dincolo de brazi, a carui premiera publica avea loc in octombrie 1958. Pornit de la o proza a scriitorului Petru Vintila, filmul evoca un episod din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial: ostasi romani, ajutati de locuitorii unui sat de munte, impiedica retragerea unei unitati germane in toamna anului 1944; printre interpreti erau Colea Rautu, Constantin Lipovan, Florin Paduraru, iar revelatia actoriceasca era Flavia Buref. Tentatia literaturii a dominat inceputurile cinematografice ale regizorului Mircea Dragan. In luna mai a anului 1961 ajungea pe ecrane ecranizarea romanului cu titlu omonim, Setea, de Titus Popovici si filmul a fost un jalon important in evolutia cinematografiei nationale. Valentele realiste ale peliculei – a carei actiune se petrece in -primavara fierbinte- a anului 1945 – au fost bine apreciate in cronicile de premiera, ca si interpretarile devenite emblematice ale unor actori precum Ilarion Ciobanu (la ora debutului in lungmetraj, cu rolul lui Mitru Mot), George Calboreanu (taranul instarit Gavrila Ursu), Colea Rautu (-delegatul de la centru-), Jules Cazaban (baronul Papp de Zerind) sau Sandu Sticlaru (cu replica sa, intrata in -folclor-, pe care o rosteste la izgonirea unui jandarm antipatic: -Adio, mai, adio!-).
In filmografia regizorului Mircea Dragan au alternat, in continuare, pentru o vreme, ecranizarile cu filmele de inspiratie istorica, de istorie mai apropiata sau mai indepartata. In luna februarie 1963, de pilda, prezenta pe ecrane filmul Lupeni *29, consacrat unei greve a minerilor cu consecinte tragice, de trista si dureroasa amintire. Scenariul – la scrierea caruia regizorul colaborase cu Nicolae Tic si Eugen Mandric – deschidea premisele unui -document- cinematografic (filmul avea sa aiba si o continuare, un -ecou- simbolic in creatia aceluiasi regizor, filmul Golgota din decembrie 1966, ale carui personaje principale sunt vaduvele minerilor grevisti impuscati in 1929). Cele doua directii tematice dominante in creatia regizorului Mircea Dragan (ecranizarile si filmele de inspiratie istorica) ajung sa se confunde uneori, cum s-a intamplat cu Neamul Soimarestilor, ecranizarea romanului cu titlu omonim de Mihail Sadoveanu (scenarizat de Alexandru Struteanu si Constantin Mitru si filmat de George Cornea). O distributie numeroasa si prestigioasa a sustinut, atunci, demersul istorico-literar al realizatorilor, printre interpreti numarandu-se George Calboreanu (Stefan cel Mare, la ora -apusului de soare-), Stefan Ciobotarasu, Colea Rautu, Dina Cocea, Vasile Boghita (in rolul lui Tudor Soimaru) si multi alti actori importanti (alaturi de debutanta Ana-Maria Nicolau): Ion Besoiu, George Marutza, Toma Dumitriu, Fory Etterle, Amza Pellea, Ioana Dragan, Dem Radulescu, Ernest Maftei, Constantin Rautichi. Critica a fost destul de reticenta la premiera, considerandu-l pe regizor -ispitit de filmul de aventura in costumatie exotica-, ramas la aspectele decorative ale romanului de inspiratie, departe de -fiorul prozei sadoveniene-. Dar filmul a rezistat in timp, datorita – in primul rand – actorilor. Regizorul va aborda in continuare romane istorice sadoveniene, extragandu-si, in deceniul urmator -materie prima- literara si scenaristica pentru alte doua filme inspirate din vremea domniei lui Stefan cel Mare (jucat, de aceste dati, de Gheorghe Cozorici), Fratii Jderi si Stefan cel Mare – Vaslui 1475.
Intre timp insa, creatia cinematografica a regizorului Mircea Dragan dobandise noi dimensiuni. Dupa ce, in februarie 1967, intrase spectaculos in lung metrajul romanesc Sergiu Nicolaescu cu filmul de istorie indepartata Dacii, pe scenariul aceluiasi autor, Titus Popovici, regizorul Mircea Dragan a scos pe ecrane (in noiembrie 1968), o -continuare- a filmului anterior, Columna. De asemenea, un jalon important in evolutia cinematografiei nationale, daca ne gandim numai la prestigioasa participare internationala la distributia filmului, cu actori precum Richard Johnson, Antonella Lualdi, Amedeo Nazzari, alaturi de interpreti -ai casei-, ca Ilarion Ciobanu, Amza Pellea, Stefan Ciobotarasu, Gheorghe Dinica, Emil Botta si altii. Sunt evocate in film momentele colonizarii Daciei, din perioada care a urmat cuceririi romane (106-111 d.Ch.), filmul fiind structurat in doua parti distincte: razboiul si pacea. La inceputul anilor *70, Mircea Dragan s-a lansat intr-o experienta inedita – pentru el -, comedia satirica, initiind o serie – scrisa in colaborare cu Nicolae Tic – care a batut recorduri in materie de spectatori, cele trei filme cu -gainari- simpatici, B.D. intra in actiune, B.D. la munte si la mare, Brigada Diverse in alerta. Tot actorii sunt cei care tin sus -steagul- acestor filme – printre ei Toma Caragiu, Dem Radulescu, Jean Constantin, Puiu Calinescu, Sebastian Papaiani -, dar putem considera ca regizorul – in ciuda unor cronici mai sceptice la premiera – s-a -descurcat- si in acest gen care nu parea a-i fi foarte familiar. De altfel, avea sa recidiveze pe teritorii comice, pornind de data aceasta de la texte clasice ale lui Vasile Alecsandri (asta se intampla inspre sfarsitul anilor *80), cand a realizat, la intervale scurte, Cucoana Chirita si Chirita in Iasi, avand o -mina de aur- in distributie, pe Draga Olteanu Matei. Intre timp, Mircea Dragan trecuse si -proba- filmului de actualitate, intai cu un film de suspans, Explozia, apoi cu -spectacolul pirotehnic- Cuibul salamandrelor, apoi cu policier-ul mai mult sau mai putin hazliu Bratele Afroditei, apoi cu o poveste din viata cea de toate zilele, Raliul. Intre timp, mai trecuse o data (ba chiar de doua ori) prin lumea ecranizarilor: Plecarea Vlasinilor si Intoarcerea Vlasinilor. In 45 de ani de film au incaput de toate, dar regizorul Mircea Dragan – care debutase, dupa terminarea studiilor, prin sustinuta activitate publicistica (fiind si redactor la revista -Contemporanul-, scriind si critica de film) – nu s-a rezumat la cariera de regizor, a desfasurat de-a lungul anilor o substantiala activitate didactica universitara – avand o singura vocatie in acest sens – pregatind zeci de promotii de regizori, la Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica, la Facultatea de Arte -Hyperion-. A ajuns septuagenar in -exercitiul functiunii-. Ii uram, impreuna cu cititorii ziarului, ani multi!
