– Ca profesor aţi predat cursuri de fizică teoretică şi de aplicaţii ale sistemelor complexe în diferite domenii. Între numeroasele funcţii pe care le aveţi, amintesc pe aceea de coordonator al acţiunii GIACS, de coordonare a proiectelor complexitate în Programul-Cadru 6 al UE. V-aţi intitulat conferinţa -Importanţa de a fi discret: Emergenţa auto-organizării şi adaptabilităţii macroscopice din zgomot microscopic- sau -Mult zgomot şi nimic-, amintind, cumva, de titlul piesei lui Shakespeare. De ce?
– Ştiinţa este parte din cultură şi există în mintea şi în inima noastră o dorinţă continuă de a lega anumite succese din ştiinţă, care nu au devenit încă parte din patrimoniu culturii, de altele consacrate. De altfel, -importanţa de a fi discret- este inspirată de piesa -Importanţa de a fi onest- a lui O. Wilde. De aceea, atunci cand am încercat să arăt că există un element aleatoriu, întamplător, care e la baza lumii macroscopice, m-am concentrat pe -zgomot-, nu în sens acustic, ci microfizic.
– Ce semnifică -nimicul-?
– Faptul că, atunci cand într-un model se infiltrează elemente aleatoare, toate celelalte vin singure într-un mod surprinzător. Ne-am bucurat atunci cand am găsit că, în afară de introducerea aleatorului nu este nevoie de altceva. Este foarte important mai ales pentru fizică, unde efortul este orientat spre explicarea cat mai mult cu cat mai puţin. Idealul ar fi de a explica totul prin nimic. Sistemul elaborat de noi nu a fost studiat tocmai pentru că părea prea simplu şi, aparent, nu era capabil să explice fenomene atat de complexe.
– Care sunt conceptele cheie?
– Este un cuplu autocataliticitatea şi discretul.
– Cum să înţelegem autocataliticitatea?
– Gandiţi-vă la cataliză, ceea ce încurajează o reacţie. În cazul nostru, reacţia se încurajează pe ea însăşi. În asemenea situaţii, corecţiile aduse la viziunea continuă a universului sunt mai puternice decat cele considerate normale. Să ne amintim bătălia din fizică de la începutul secolului trecut, cand se considera că dacă atomii sunt atat de mici, atunci nu sunt importanţi. Şi, în 1905, Einstein a arătat că existenţa structurii discrete atomice are implicaţii asupra legilor macroscopice. Cuplul autocataliticitatea-discretul este foarte exploziv, şi dacă autocataliticitatea nu ar fi la nivel de individ s-ar putea ca implicaţiile să nu fie prea clare. În cazul continuităţii, existenţa unui individ nu este reperată, ca un individ într-o mulţime. În sistemul descris de noi este recunoscută individualitatea elementului atunci cand are un potenţial de acţiune mai mare şi cand -nivelarea- nu este indicată.
– E un triumf al simplităţii asupra complexităţii?
– Complexitatea există, e greu un asemenea triumf. Putem spune că, într-un anume sens, este un triumf al simplităţii în explicarea complexităţii în termenii unor legi foarte simple.
– E un fel de mică revoluţie?
– S-ar putea ca din punct de vedere al manifestării să fie o revoluţie. Din punctul nostru de vedere este aproape invers. Noi credem că nu facem decat să ne întoarcem la idei formulate cu mai bine de o sută de ani de Boltzmann, Einstein şi că acum a venit timpul să le abordăm cu tehnici noi.
– Care este sfera de aplicabilitate?
– Din punctul nostru de vedere, este vorba de un concept central care este realizat în condiţii diferite – în economie, în biologie, imunologie ş.a.
– Cum reuşiţi să formaţi echipa interdisciplinară?
– Unul dintre principiile importante este că un proiect este viabil numai dacă are un doctorand. Nu este suficient, de pildă, să fie implicaţi doi profesori. Este importantă implicarea unui om de ştiinţă nou, care să-şi formeaze personalitatea în contextul -bilingual- al două discipline ştiinţifice.
– Care ar fi mesajul Dvs.?
– Că există posibilitatea de a aplica tehnicile fizicii la sisteme sociale. Mesajul principal este că aleatoriul, întamplătorul, este necesar ca lumea noastră să existe.
