In deschiderea Concertului de Canto oferit in onoarea presedintelui Republicii Italiene, Carlo Azeglio Ciampi, de catre Mariana Nicolesco si laureatii Concursului Darclee, cunoscuta soprana a rostit cateva cuvinte, adresandu-se presedintilor Italiei si Romaniei: -Sub inaltul patronaj comun al Excelentelor Voastre, am avut marea onoare de a prezenta acum cateva saptamani, in sublimul cadru palladian al Insulei San Giorgio Maggiore de la Venetia, azi, Fundatia Cini, un eveniment cu totul special, Gran Gala UNESCO UNICEF Romania, care a constituit un adevarat triumf pentru toti tinerii artisti pe care i-am invitat pe meleagurile Serenissimei. <Splendorile Romaniei>, i-a definit presa italiana. (…) Printre artistii pe care am avut prilejul sa-i invit la Venetia s-au numarat si superbele voci ale laureatilor Concursului International de Canto Hariclea Darclee 2003, manifestare de cel mai inalt nivel pe care am creat-o cu un numar de ani in urma pentru a onora memoria aceleia care a fost, printre altele, prima si glorioasa interpreta a operei Tosca, la Roma, in 1900, dar si pentru a contribui in modul cel mai eficace pe care-l puteam imagina la renasterea artei cantului si a marilor traditii ale liricii italiene in Romania. Din pura intamplare, am ascultat la radio, intr-o corespondenta din Italia, ca tocmai Hariclea Darclee si, cu modestie, eu insami suntem, in lunga istorie a Teatrului alla Scala din Milano, artistele care, dintre toate sopranele lumii, am cantat pe mitica scena in cele mai multe premiere absolute…-
In preziua sosirii la Bucuresti a presedintelui Republicii Italiene, Radio Romania Cultural a transmis de la Roma o revelatie extraordinara facuta de Stephan Poen, cunoscut medic foniatru, pasionat de scena lirica si de muzicologie, sotul regretatei mezzo-soprane Elena Cernei. Reproducem in continuare un text ce face parte dintr-un volum in curs de elaborare impreuna cu Mihaela Soare, volum ce va fi publicat in anul care vine.
-Mariana Nicolesco este o personalitate de prestigiu aparte pentru teatrul liric romanesc, desi cariera sa artistica in productii operetistice teatrale s-a desfasurat in strainatate. Dupa primele studii de vioara si canto incepute la Brasov, s-a inscris la Conservatorul <Gheorghe Dima> din Cluj, devenind studenta profesorului Mircea Breazu. La inceput a fost considerata mezzo-soprana si a studiat repertoriul corespunzator. Obtine o bursa de studiu in Italia pentru a se perfectiona la Conservatorul Santa Cecilia, la Roma. Acolo, marea artista si profesoara, soprana Jolanda Magnoni, apreciaza ca adevarata identitate vocal-estetica a Marianei Nicolesco este cea de soprana si incepe sa-i indrume studiul impostatiei vocale in ambitusul respectiv. Deosebita capacitate de munca, exceptionala muzicalitate, rafinata prin acuratetea sensibilitatii aplicate sunetului in urma studiului viorii, si rezistenta la programe intensive de lucru confera Marianei Nicolesco eficienta unui progres rapid, gratie caruia participa la concursul Voci rossiniene, patronat de Radioteleviziunea Italiana.
Nimic nu este intamplator in viata unei personalitati destinate unei anume traiectorii. Iata, faptul de a fi studiat initial in registrul de mezzo-soprana i-a favorizat dezvoltarea unei importante facilitati vocale, si anume: o completa profunzime functionala laringiana in pozitie joasa, stabila, o valorificare intensa si ampla a densitatii cromatice timbrale, o inrobustire a tesaturii vocale. Prin aceste facultati Mariana Nicolesco ajunge sa intruneasca o particularitate vocala foarte rara, intr-o dubla coordonata estetica: soprana dramatica de agilitate si soprana de agilitate dramatica. Aceasta este tocmai conditia ideala pentru aderenta calibrului vocal pe configuratia vocalitatii robuste a lui Gluck sau vocalitatii elastice a lui Mozart ori a vocalitatii de agilitate in anvergura a lui Rossini. Vocea ideala rossiniana are consistenta centrograva asemenea unei mezzo-soprane si solicita garantia tehnica a unui foarte mare ambitus. Pe aceasta baza de virtuozitate si stilistica, Mariana Nicolesco a construit intregul sau edificiu repertorial in cariera internationala pe care avea sa i-o declanseze premiul obtinut la concursul Voci rossiniene. Se afirma rapid, la inceput in teatrele italiene, apoi in tarile europene si in restul continentelor lumii, pe toate scenele de opera importante, culminand cu New York Metropolitan Opera si Teatro alla Scala din Milano.
Sub soarele Italiei, Mariana Nicolesco a repurtat numeroase succese in foarte multe teatre. Ma limitez sa mentionez in detaliu participarile sale in productii ale Teatrului alla Scala din Milano unde, pe parcursul a sapte stagiuni, a fost protagonista a sapte noi puneri in scena, dupa cum urmeaza: 1982 – Leonora in La vera storia de Luciano Berio, premiera absoluta sub bagheta autorului; 1983 – Donna Anna in Oaspetele de piatra de Dargomijski, in versiunea revizuita de Rimski Korsakov, in premiera absoluta la Scala; 1984 – Cinna in Lucio Silla de Mozart, premiera absoluta la Scala. Prima reprezentatie a acestei opere a avut loc la Teatro Ducale din Milano, la 26 decembrie 1772, deci cu sase ani inaintea inaugurarii Scalei, pentru a fi reluata in forma de concert la Radiodifuziunea Italiana din Milano in 26 februarie 1956. Deci prima reprezentatie la Scala cu Lucio Silla de Mozart a fost aceea din 1984, la care a luat parte Mariana Nicolesco; 1985 – Euridice din L*Orfeo de Luigi Rossini, in premiera absoluta la Scala; 1985 – interpreteaza sub bagheta compozitorului, in premiera absoluta, Requiem-ul polonez de Krzysztof Penderecki; 1986 – La Protagonista in Un re in ascolto de Luciano Berio, premiera absoluta la Scala; 1987 – Donna Elvira in Don Giovanni de Mozart, sub bagheta lui Riccardo Muti, rol reluat in 1988 si 1993; 1988 – Climene in Fetonte de Niccolo Jommelli, in premiera absoluta la Scala. La aceasta seara de gala, care a avut loc sambata, 30 ianuarie 1988, am fost prezent. Era o seara de premiera sub patronajul Fundatiei Internationale Balzan, serata de mare prestigiu cultural si monden la Milano. Si in aceasta atmosfera am putut aprecia in direct, in teatru, personalitatea vocala si estetica a Marianei Nicolesco. M-a impresionat interpretarea sa, care releva o sonoritate vocala ampla, plina, innobilata de o timbralitate de o expresivitate foarte supla, in contextul unor inflexiuni perfect aderente, pe specificul filigranat al scriiturii vocale. Aceasta performanta mi-am dat seama ca este fructul unei tensiuni creatoare, plasata intre stiinta si intuitia gratie carora soprana Mariana Nicolesco elabora interpretarea fara sa fi avut nici un reper orientativ, intrucat aceasta opera nu se mai cantase de la premiera mondiala de la Stockholm, in 1753; 1988 – primul recital al sopranei Mariana Nicolesco la Teatrul alla Scala; 1990 – interpreteaza in premiera absoluta la Scala, in patru concerte consecutive, cantatele Alyssa si Alcyone de Ravel, pe care le-a cantat anterior in premiera mondiala; 1993 – in aceeasi saptamana din luna martie au loc la Scala doua recitaluri de gala cu programe diferite.
Trebuie sa spun ca in cadrul statisticilor pe care le-am elaborat prin cercetarile cu privire la sopranele din intreaga istorie a Teatrului Scala din Milano, pe primul loc, sub aspectul numarului de participari in premiera absoluta sau in premiera la Scala, se afla doua personalitati de origine romana: Hariclea Darclee si Mariana Nicolesco. Este un adevar istoric foarte important pentru locul culturii romanesti in lume. Si iata ca din nou destinul ne dovedeste ca nimic nu este intamplator in viata unei personalitati. De cativa ani, Mariana Nicolesco a initiat si dezvoltat, in dimensiuni si proportii, trebuie sa recunoastem, unice, Concursul International de Canto Hariclea Darclee, prin care domnia sa cinsteste memoria marii predecesoare, dar, in acelasi timp, prilejuieste depistarea si lansarea unor noi talente pe scenele romanesti si pe scenele lumii, ceea ce este demn de respect si admiratie-.
