Recent, in saptamanile premergatoare finalului de stagiune, la Palatul Cantacuzino, in cadrul programelor organizate cu concursul Muzeului -George Enescu-, de asemenea, cu cateva luni in urma in Elvetia, la St. Gallen, violonistul finlandez Juhani Palola a oferit un intreg program de recital dedicat in intregime creatiei romanesti. Lucrarile pentru vioara solo semnate de Fred Popovici, de Maia Ciobanu, Mihaela Stanculescu-Vosganian, apoi un mare poem sui generis, -Metabizantinirikon-, pentru vioara si banda magnetica, de Octav Nemescu, au trezit un firesc ecou, un interes special, in comunitatea unui auditoriu numeros din tara cantoanelor; caci – nu poti sa nu observi – exista aici un auditoriu interesat de creatia muzicala a zilelor noastre, in mod aparte de cea provenita din spatiul partii centrale si est-europene, de muzica imaginata, creata astazi in Romania; o imprimare in varianta CD implineste zona interesului pe care acest muzician il acorda creatiei romanesti a zilelor noastre.
Constati o data in plus faptul potrivit caruia – trist dar adevarat – nimeni nu e profet in tara lui; constati anume ca muzica romaneasca este mai bine cunoscuta, este cunoscuta in cercuri mai largi in afara granitelor tarii decat de catre publicul nostru, inclusiv de catre cel de specialitate?ë Dar aceasta este o alta problema.
Am avut bucuria de a-l fi cunoscut pe Juhani Palola la Bucuresti cu prilejul concertului de muzica romaneasca sustinut in Aula Palatului Cantacuzino; este tipul muzicianului deschis in comunicare, lipsit de idei preconcepute, este tipul muzicianului a carui inteligenta artistica se probeaza, in importanta masura, gratie flexibilitatii privind abordarea stilistica; …si-a facut studiile in tara natala, la Helsinki, apoi la Munchen. Drept urmare a meritelor sale ii este decernat Premiul de Stat in urma cu peste doua decenii, de asemenea Premiul special al Radiodifuziunii Finlandeze. Actualmente activeaza in Elvetia in calitate de solist, de dirijor si profesor; sustine cursuri de maiestrie in diferite centre de invatamant muzical in Europa, in Statele Unite ale Americii, inclusiv la conservatorul bucurestean. Tehnica sa violonistica de baza, cea traditionala – o regasim, spre exemplu, in lucrarea -Un altra Ciaccona- de Mihaela Stanculescu-Vosganian – este adaptata unor concepte componistice noi, de asemenea unor tehnici de emisie, de relationare timbrala abil puse in valoare in lucrarile compozitorilor Fred Popovici si Maia Ciobanu; lucrarea acesteia din urma, -Jurnal *99-, cu vioara si banda magnetica preinregistrata, se construieste in baza exploatarii principiilor ce decurg din observarea spectrului sonor, beneficiaza de involburari dramatice bine pozitionate ce recad, in final, in entitatea fundamentala, in sunetul fundamental.
-Metabizantinirikon- de Octavian Nemescu, pentru vioara si banda, este muzica unei stari spirituale de impresionanta consistenta, este starea spirituala – muzica probata de sensul unui anume panteism incantatoriu, muzica unei stari care, in demersul autoidentificarii ocoleste traditionalele tipare ritmico-melodice modale, de provenienta bizantina.
Intim atasat componisticii noastre, preocuparilor creatorilor nostri, Juhani Palola poate fi apreciat drept un excelent ambasador de bunavointa al muzicii noastre. O face cu entuziasm, cu credinta, cu profesionalism. Avem pentru ce-i fi recunoscatori.
