Richard Gere nu este numai un sex-simbol, este un model de maturitate. Actorul, azi in varsta de 52 de ani, apare pe ecrane intr-un nou thriller paranormal, intitulat The Mothman Prophecies, si nu de mult a terminat filmarile la Unfaithful, ultima productie a lui Adrian Lyne, cat si la musicalul Chicago, unde apare alaturi de Catherine Zeta Jones si Rene Zellweger. In The Mothman Prophecies, in regia lui Mark Pelington, unde interpreteaza rolul unui reporter de la Washington Post, care, dupa ce si-a pierdut sotia intr-un accident stradal, cand o fiinta stranie a aparut in fata parbrizului, incepe sa investigheze lucruri misterioase, alaturi de Debra Messing. Despre personajul sau el spune: -Interpretam realitatea dupa experientele noastre. Fiecare simte, vede si percepe dupa trecutul sau, dupa spaimele sale, dupa ceea ce a trait. Interpretarea realitatii se bazeaza pe background-ul nostru mental si emotiv, istoria poate fi interpretata nu ca o intampalre paranormala, ci simplu, ca un thriller psihologic. Ma ocup de mult de latura mea spirituala (este preocupat de buddhism, iar sotia sa, Carey Lowell, cu care are un fiu de doi ani, care se numeste Homer, desi nu sunt casatoriti inca, este si ea adepta a aceleiasi filosofii). Daca ne uitam cu atentie, se poate descoperi cauza si efectul fiecarui lucru. Ma intereseaza acele mecanisme mentale care devin reale, motivele pentru care o persoana vrea sa se identifice pe sine insasi. Persoanele isi deseneaza ceea ce vad, dar fiecare vede un lucru diferit si aceasta este un aspect psihanalitic jungian, mai mult spiritual. Acest lucru ma intereseaza foarte mult. Mi-ar placea sa vad Monstrul din Loch Ness ori pe Yeti-. Intrebat de un reporter daca este multumit ca dupa 50 de ani a devenit tata, el a raspuns: -Dupa ce m-am explorat pe mine insumi, am avut multe experiente si o viata plina, am privit in portmoneu, mi-am dat seama ca e plin si am hotarat ca ar fi bine sa am si un copil. Cariera, muzica, India, calatoriile, timpul petrecut cu tibetanii cred ca m-au facut sa fiu o persoana complexa si sunt fericit ca acum imi pot concentra atentia asupra altei fiinte. Cu sotia mea am multe lucruri in comun, in special buddhismul si perspectivele filosofice. Am invatat de la ea multe lucruri-. Intrebat ce gandeste in calitatea lui de pacifist despre atacul terorist de la 11 septembrie, acesta a argumentat: -Dupa parerea mea, raspunsul nostru nu a fost un lucru intelept, nici util pe termen lung. Nu mai exista o siguranta, iar siguranta face omul fericit. Daca am cheltuit sute de miliade de dolari pentru a curata daramaturile si a face razboiul in Afganistan, acesti bani, mai bine ii investeam in creatie, in spitale si scoli, in ajutoare alimentare. Cine crede ca pe acesti nebuni fanatici ii va opri cineva? Sigur, criminalii trebuie pedepsiti, dar autenticii fanatici, care nu sunt putini in lume si care nu cred in iertare, e foarte greu sa fie opriti. Trebuie sa fim foarte selectivi in ceea ce priveste violenta care nu aduce nimic bun. Numai dragostea, compasiunea si iertarea sunt de folos umanitatii. Sunt foarte deprimat de tot ceea ce se intampla in lume, de acel conflict oribil intre israelieni si palestinieni, cuprinsi de ura. Cand vezi o fetita palestiniana de 15 ani care devine kamikadze, intelegi cata ura si disperare s-a strans de generatii. Nu vad decat un singur sfarsit: acela ca amandoua partile sa aiba capacitatea de a ierta cu un sentiment adult si responsabil, deoarece fiecare dintre parti are dreptatile ei. Si ma intreb ce a facut America pentru a-i ajuta? Numai siguranta ofera lumii fericire si aceasta este o buna investitie chiar din punct de vedere economic. Trebuie sa fim foarte atenti in ceea ce priveste violenta, pentru ca o violenta naste o alta violenta si la un moment dat nu mai pot fi controlate. Cred ca toti suntem vinovati in ceea ce priveste Orientul Mijlociu si Afganistanul. Cred in cuvantul fericire-.
