– Cartea -Creierul şi universul său-, apărută la Editura Hasefer şi lansată de curand în amfiteatrul Heliade Rădulescu al Academiei Romane, este un omagiu adus profesorilor Dvs. celor care, cum mărturisiţi, au fost -călăuze pe nebătătoritele poteci ale universului misterios dar minunat ale creierului-. Profesorii care, aşa cum spuneţi, au devenit o adevărată -mitologie personală-, sunt nume intrate în istoria neurologiei romaneşti şi universale – Oscar Sager, Artur Kreindler, Vlad Voiculescu şi Nicolae Cajal, toţi membri ai Academiei Romane. Vă rog să le schiţati portretele. Să începem cu Oscar Sager.
– De la profesorul Oscar Sager am reţinut exactitatea ştiinţifică. Era obsedat de ideea ca nu cumva să se fi strecurat ceva care ar fi putut altera rezultatul cercetării. Foarte sever cu sine era la fel de sever cu alţii. Nu accepta compromisul şi impunea celui care pretindea să devină neurolog un bagaj minim de cunoştinţe necesar pentru a nu dăuna bolnavilor.
Arthur Kreindler – O minte fertilă, cu o agerime de excepţie. A scris enorm, era poliglot, cu o bază culturală foarte largă – muzică, literatură, mitologie. Iubea mult opera lui Goethe şi Shakespeare.
Cand spui Nicolae Cajal aproape că spui totul… e ca un concept…
Capacitatea de a diferenţia esenţialul de secundar, de a înţelege încă de la primul cuvant, ideea şi dorinţa omului din faţa sa şi interdicţia absolută de a jigni cu vorba, cu fapta sau cu privirea pe oameni.
Vlad Voiculescu – Om de excepţie dotat cu o inteligenţă superioară, care se naşte foarte rar. Figură enciclopedică, cu o gandire uimitor de profundă, a devenit pentru perioada în care a trăit reper pentru întreaga neurologie romanească. Om de o rară fineţe sufletească, care iubea oamenii.
– Ce este creierul?
– Creierul este cel mai perfect organ realizat de natură sau Dumnezeu, (conform credinţei fiecăruia). Este un organ pe care încă nu-l cunoaştem, suntem abia la începutul cunoaşterii lui. Dacă am considera că procesul de cunoaştere are o sută de ani, noi ne aflăm abia în primul an al înţelegerii mecanismelor creierului. Este organul care prin miniaturizarea imensităţii galactice şi prin magnificarea nanocosmosului invizibil, le face accesibile gandirii şi înţelegerii. Este singurul organ capabil să-şi imagineze cum activează în spaţiu un electron şi să-l asemuiască cu pata neagră dintr-o nebuloasă cosmică. Creierul este mintea omenească, aceea care a realizat minunile tehnologiei actuale.
– Este într-adevăr un miracol. Şi totuşi, maşinile inteligente par a-l concura. Se vorbeşte de un viitor -robo sapiens-. Cum interpretează un neurolog asemenea performanţe?
– Chiar dacă se va crea o maşină care să vorbească, sau care la anumiţi stimuli să se comporte ca un om, avand chiar înfăţişarea unui om, niciodată, oricat de performantă ar fi, maşina nu va putea face faţă unor situaţii neprevăzute, într-o manieră care să-i asigure supravieţuirea sa şi a celor din jur.
– Care sunt principalele provocări ale neurologiei contemporane?
– Neurologia actuală se găseşte în faţa multor necunoscute. Între ele, azi în epoca transplantelor de organe, posibilitatea de a implanta un creier, apare foarte îndepărtată. Cum se poate regenera o celulă nervoasă însă este subiectul zilei.
– Conduceţi şi un institut de cercetare a somnului. Ce este somnul?
– Somnul este o altă mare enigmă a mileniului III. De ce doarme omul, nu ştim încă. A intuit-o mitologia greacă, Hypnos era fratele lui Thanatos, zeul morţii, amandoi fiii zeiţei nopţii, Nyx. Fiul lui Hypnos era Morpheus, zeul viselor. Iată că despărţirea somnului de vis, intuită de antici, a fost redescoperită de ştiinţa anului 1952, cand savantul de origine romană Natanel Kleitman a înregistrat somnul rapid.
– Şi starea de veghe?
– Omul este un animal de veghe, deoarece două treimi din viaţă este treaz. Viaţa este un continuu veghe-somn, care atata timp cat nu este întrerupt permite o viaţă sănătoasă. Singura diferenţă între veghe şi somn este că, în somn, lipseşte conştiinţa de sine şi de mediul înconjurător. Pentru ce are nevoie creierul de perioade de 7 ore din 24, de lipsa conştiinţei, nu ştim. Un om care nu poate dormi cat are nevoie este suferind, dar nevoia este fixată genetic. Napoleon dormea 3 ore şi 45 minute şi era un geniu militar şi organizator. Churchill avea nevoie de minimum opt ore şi jumătate şi era un geniu politic incontestabil.
– În carte scrieţi despre o patologie a somnului, diversă şi destul de severă.
– Posibilitatea de a înregistra undele creierului specifice veghii şi somnului, permite diferenţierea în mod ştiinţific a somnului lent de cel activ cu vise. Astfel s-au descoperit 82 de boli ale somnului, dintre care citez: sforăitul, apnea de somn, mişcările picioarelor şi hipersomnia.
– Cum explică neurologia geniul?
– Nu există o explicaţie neurologică unanimă a geniului, de aceea eu vă pot spune ce cred eu despre genialitate. Fiecare om se naşte cu un potenţial cerebral egal cu cel a lui Mozart şi Leonardo da Vinci împreună. Dacă activează cu întreaga sa capacitate neuronală, adică cu cele 100 de miliarde de celule nervoase şi de trei ori mai multe celule gliale, în întregime, devine un geniu. Din păcate însă 75-80% din capacitatea noastră cerebrală nu este activată, ea stă în repaus de-a lungul întregii vieţi. Pentru a ilustra acest teorie, voi utiliza o ficţiune. Dacă timp de 2000 ani, romanilor li s-ar fi interzis să devină proprietari de pămant pe care să-l lucreze şi ar fi fost obligaţi să înveţe diferitele meserii pentru a putea supravieţui, rezultatul ar fi fost că ar fi avut acelaşi număr de premii Nobel pe care îl au azi evreii.
– Înseamnă că rolul principal îl are educaţia.
– Da, educaţia trebuie începută de la zero ani. Soluţia umanizării omenirii, a păcii în lume şi a progresului ştiinţific continuu este educaţia. În acest sens, mesajul cărţii mele este de a preţui pe dascălul de la care înveţi meseria şi experienţa lui de viaţă. În clipa cand tatăl spune -cine e tampita de profesoară care ţi-a dat nota 3?- a distrus 30% din capacitatea copilului de a progresa în acea disciplină. În clipa în care mama spune -cine e tembelul care ţi-a dat 7 la sport?- a mai lichidat 30% din capacitatea copilului de a progresa în sport.
– Desprindem de aici şi valoarea cuvantului. Credeţi în puterea cuvantului?
– Da, valoarea cuvantului este foarte mare. Cred în puterea cuvantului, nu în sens mistic, ci în valoarea lui ca unealtă preţioasă a educaţiei.
– Am înţeles că acum lucraţi la o altă carte. Despre ce este vorba?
– Este o carte care va apare în Editura Academiei Romane în august-septembrie. Va fi o carte despre conştiinţă, problemă greu de abordat pentru că încerc să o concep ca o carte de popularizare. Cred că în mileniul III trăim o epocă în care conştiinţa despre viaţă şi moarte traversează transformări importante. Fiecare om trebuie să fie dotat cu un minimum de abordare ştiinţifică a conştiinţei.
– Vă apropiaţi de filosofie?
– Vedeţi, sună pretenţios, deoarece vorbind de filosofie se consideră că intri în sfere înalte, într-o lume necunoscută. Pot afirma însă că nu există
ştiinţă dezbrăcată de filosofie. Nimeni nu poate pretinde unui om de ştiinţă să-l citească pe Platon în limba greacă, aşa cum a făcut-o Eliade şi Iorga, dar există un minimum de filosofie, pe care fiecare intelectual este obligat să-l cunoască. Filosofia îţi permite să-ti lărgeşti orizontul şi să abordezi viaţa într-un mod mai real, în cadrul profesiei tale.
– Un fel de înţelepciune?
– E o înţelepciune, pe care dacă o poţi cunoaşte timpuriu, te scuteşte de o lungă perioadă de necazuri, pentru ca la urmă să ajungi la ea de nevoie.
