Convorbire cu prof. univ. Cătălin Zamfir, membru corespondent al Academiei Române, directorul Institutului de Cercetare a Calității vieții
Mai întâi, cum se apreciază calitatea vieții?
Tematica privind calitatea vieții a însemnat un pas spre eliberarea de economie, deoarece totul a fost redus un timp doar la economie, la venituri și consum. Desigur, resursele economice sunt fundamentale. Însă calitatea vieții nu depinde numai de acestea. Noi trăim într-o societate și societatea ne afectează starea de spirit. Indicatorii calității vieții includ și măsurători ai calității vieții sociale pentru membrii săi.
De pildă.
Modul în care este organizată și condusă societatea afectează profund viața fiecăruia dintre noi. Încrederea în ceilalți și modul în care interacționăm cu ei este extrem de important pentru fiecare. În prezent ne confruntăm cu o criză îngrijorătoare a funcționării întregii noastre societăți. Analizele conclud că sursa crizei sociale se plasează în sfera vieții politice. Sistemul politic este blocat, fapt care duce la creșterea neîncrederii în capacitatea guvernării de a rezolva problemele cu care cu toții ne confruntăm. Sondajele arată foarte clar acest lucru. Starea economiei depinde de politica economică. Standardul nostru de viață depinde pe căi multiple de măsurile pe care guvernarea le ia.
Din punctul Dvs. de vedere, cum înțelegeți actuala criză?
Criza de acum nu este numai una mondială. Din punctul meu de vedere, este o criză a strategiei de tranziție care s-a dovedit mai degrabă un eșec decât un succes. După 21 de ani de tranziție, problemele economice, sociale și politice s-au agravat. 21 de ani este excesiv de mult pentru a depăși crizele inevitabile ale restructurării societății. Oamenii sunt din ce în ce mai nemulțumiți de rezultatul tranziției. Nu e vorba de necesitatea schimbărilor, ci de modul în care aceste schimbări a fost concepute.
E vizibilă și o anumită nostalgie după anii de dinainte de 1989.
E complicat să judeci ceea ce era înainte. De fapt, oamenii suferă de lipsa unei predictibilități a vieții. Oamenii nu sunt nostalgici după regimul din acel timp ci, mai degrabă, pentru de starea de echilibru de atunci. Locul de muncă era aproape asigurat, veniturile se micșorau, dar nu se prăbușeau dramatic cum se întâmplă acum. Acum nu știm la ce te poți aștepta mâine.
Alți indicatori critici și nu numai?
Acum, un indicator critic este calitatea vieții politice. Concluzia ultimului nostru Raport , „Societatea românească. Reacțiile la criză“, arată că problema stă în economie, dar soluția se plasează în sistemul politic. În setul de indicatori ai calității vieții sunt incluși și indicatori globali de satisfacția cu viața în ansamblul sau de satisfacție cu diferitele componente ale vieții noastre: satisfacția cu viața de familie, cu mediul de muncă sau cu mediul natural.
Care este rolul culturii?
Cultura poate fi un fel de compensație la problemele economice. Ar fi însă o eroare de a reduce importanței culturii la funcția compensatoare. Cultura este instrumentul principal al dezvoltare umană. Accesul la cultură produce o viață de calitate. În plus, în sine, consumul cultural este o sursă de satisfacție – de calitate și mai este o resursă non-economică. Consumul cultural are și avantajul că implică un cost economic relativ redus. Ori, noi acum ignorăm această resursă importantă.
Cum arată o evaluare a calității vieții la zi?
Nu e deloc bine. Veniturile financiare sunt dezamăgitor de scăzute. După entuziasmul din 1989, s-a instaurat o dezamăgire justificată: avem cele mai scăzute venituri din UE, chiar după Bulgaria. A apărut însă și o problemă nouă, pentru că nu trebuie să luăm în considerație numai valorile medii, ci și distribuția veniturilor la nivelul întregii populații. O societate polarizată inegal este un alt indicator negativ al calității vieții. Nu este întâmplător că UE include în setul său de indicatori ai performanțelor societăților și indicatorul polarizării economice, celebrul Gini. Dacă trăim într-o societate inegală,calitatea vieții este afectată negativ pe diferite căi. Nu putem fi fericiți într-o societate polarizată, ori, societatea noastră a traversat în ultimii 21 de ani o explozie a inegalității economice. Cred că unul dintre obiectivele de viitor ar trebui să țină seama de o anumită reducere a marilor inegalități din societate. Nu e suficient numai să crească economia și veniturile, ci trebuie să avem în vedere și ca distribuția bunăstării să fie echilibrată. Ignorăm resursele non-economice ale calității vieții.
Acum la noi, clasa medie e parcă într-un proces de dispariție lentă dar sigură!
Inițial, ideea a fost că se va crea o clasă medie. Și acest segment al populației a crescut într-o anumită perioadă. În prezent, tendința este inversă: clasa medie suferă un proces îngrijorător de subțiere, cu alunecări în zona sărăciei.
Înțelepciunea și stilul de viață
Ce se întrevede?
Mai bine de jumătate de secol după cel de al doilea război mondial întreaga lume a fost dominată de optimism. Se aștepta ca lumea să devină mai bună, că vom fi mai bogați, că nu va mai fi problema sărăciei, că omenirea va deveni mai omogenă, mai echilibrată, că zonele mari de cangrene economice și sociale vor fi resorbite. Ultimele decenii arată că lumea devine mai polarizată, cu dezechilibre explozive și riscurile creascute. Cred că trebuie să ne pregătim pentru un viitor în care nu vom beneficia de o creștere economică spectaculoasă ci, în cel mai bun caz, de o creștere moderată, confruntată mereu cu crize. Deci, pentru sociologi, problema este: cum ar trebui organizată o societate care este într-o creștere moderată sau chiar stagnantă.
Și cum să ne pregătim?
Cred că este tot mai clar că trebuie să medităm asupra necesității de a recurge la schimbări profunde de orientare în viața noastră. Trebuie să regândim organizarea economiei, societății, dar și a vieții noastre. Stilul de viață pare a stârni un interes tot mai accentuat.
Domeniu care v-a preocupat și în care ați scris mai multe lucrări.
A fost o perioadă de creștere economică, dar revenim la vechea înțelepciune: „banii nu aduc fericirea“. O nouă întrebare a apărut: ce facem cu resursele economice obținute. În acest context a apărut interesul pentru cum organizăm viața noastră. Ce stil de viață trebuie să adoptăm. Criza din anii ’80 a marginalizat aceste preocupări. Stresul economic a fost puternic și efortul s-a orientat spre a face față crizei economice. Cred că acum va crește interesul pentru stilul de viață legat de perspectiva unei economii cu o dezvoltare mai lentă și cu posibile crize. Întrebarea este: cum să-ți organizezi viața în condiții dificile economic?
Și răspunsul?
Soluția nu este spectaculoasă, dar importantă: să devenim mai înțelepți. Înțelepciunea este o resursă importantă a calității vieții. E cazul să preluăm controlul asupra vieții noastre sociale, dar și asupra vieții noastre personale. Nu ne putem crea o viață personală echilibrată într-un mediu dezechilibrat. Apoi, ar trebui să identificăm și alte surse neeconomice care sunt multiple. Să nu ne facem iluzia că economia, deși foarte importantă, ne rezolvă toate problemele noastre. Vorbeați de cultură, pe care o ignorăm și care ar trebui să reintre în interesul nostru. Mai e și educația. Apar specialiști care afirmă că trebuie să fim mai competenți, mai eficienți economic și că școala trebuie să pregătească tinerii pentru competență. Se ignoră faptul că școala are și rostul de a forma personalitatea. Nu avem nevoie de roboți, ci de personalități. Școala ar trebui să crească competența noastră de a valorifica resursele non-economice disponibile.
Care sunt programele principale de cercetare ale Institutului Dvs.?
În principal, urmărim trei direcții: calitatea vieții, standardul de viață, inclusiv stilul de viață; diagnoza problemelor cu care societatea noastră se confruntă; politicile sociale. De fapt toate aceste direcții de cercetare au ca finalitate creșterea competenței noastre colective de a ne construi o viață mai bună.
Vă regăsiți în hotărârile care se iau?
Uneori da, alteori nu. Uneori mai puțin, alteori mai mult. În general în perioada de criză suntem consultați. Noi nu luăm decizii, dar putem să contribuim la creșterea competenței celor care iau decizii. Am fost bucuros când am văzut că Raportul de care vorbeam mai înainte s-a bucurat de o receptivitatea nesperat de mare.
Sunteți optimist?
Da. Nevoia ne face mai isteți și ne face și optimiști. Din criză trebuie să dorim cu adevărat să ieșim și vom reuși.
Elena Solunca Moise
